De cativa ani a luat proportii, uneori alarmante, un fenomen: este vorba despre suprasolicitarea copilului cu activitati extrascolare. In numele cursei spre exceptional, numeroase mame transforma viata copilului lor, inca de la varsta de trei ani, intr-un veritabil traseu de combatant: vioara, dans, tenis, judo, engleza, care se inlantuie intr-un ritm ametitor. Mamele care muncesc incearca, pentru ca.micutul lor sa nu ramana in urma, sa strecoare cu orice pret cursul de ceramica luni seara, calaritul sambata dupa-amiaza (dupa cumparaturi) si ora de inot duminica dimineata. Uf!

Sa ne intelegem bine. Intentiile parintilor sunt bune si nici una dintre aceste activitati nu este daunatoare copilului. Nu am nimic impotriva muzicii, nici impotriva artizanatului, nici impotriva sportului. Dimpotriva, cred ca aceste discipline sunt necesare dezvoltarii armonioase a copilului; desigur, este de preferat ca, decat sa stea nemiscat, ore in sir, infundat intr-o canapea, in fata televizorului, copilul sa faca gimnastica sau solfegii. Problema este insa una de masura. In cazul aglomerarii de activitati extrascolare trebuie sa tineti seama de cateva recomandari.
■  Gradinita oboseste copilul. Zilele acestuia sunt deja lungi, mai ales daca este o gradinita cu program prelungit, unde copilul mananca si ramane dupa-amiaza. Viata copiilor in colectivitate este zgomotoasa, agitata, deci epuizanta. De aceea, timpul petrecut in afara gradinitei trebuie sa fie timpul sau liber.
■  Totodata, gradinita inseamna viata in grup si presupune anumite constrangeri, intorcandu-se acasa, copilul are nevoie de timp in care sa nu faca nimic, sau sa se joace, singur, in camera sa, dupa reguli inventate de el. Descoperirea propriei autonomii este posibila numai in aceste conditii. f7v9321fe86buj
■  Cu putine exceptii, in general, trebuie sa asteptam varsta de sase sau de sapte ani pentru ca micutul sa-si aleaga singur activitatile care ii plac. Inainte de aceasta varsta, nu poate fi vorba de dorinta sa proprie, cat de imaginea pe care parintii si-o doresc in ceea ce-l priveste. Chiar daca nu merge la aceste cursuri sau cercuri din obligatie, fara tragere de inima, obiectivul lui este, adesea, numai acela de a face placere parintilor.

Desigur, este bine sa starniti curiozitatea copilului pentru arta, engleza sau sport. Numai daca incearca mai multe discipline copilul va putea apoi sa aleaga, in cunostinta de cauza, pe cea pe care doreste sa o aprofundeze. Angajandu-se sa mearga un an la cursul de pictura in fiecare marti seara, el va invata - e adevarat - ce este perseverenta. Trebuie insa, totusi, sa respectati cateva reguli:

■  Nu angajati copilul in mai mult de un curs pe saptamana, sub cinci ani, si nu mai mult de doua, peste aceasta varsta.
■  Trebuie sa tineti cont, pe cat posibil, de alegerea copilului, chiar daca argumentele sale vi se par indoielnice (vrea sa joace fotbal, de exemplu, pentru ca si prietenul lui face acest sport). Este vorba despre distractiile lui, nu ale dumneavoastra, si, mai ales, ele nu trebuie sa se transforme in constrangeri. Daca aveti vreo indoiala, incurajati-l sa incerce un anume curs urmand cateva ore pentru inceput, inainte sa se angajeze sa-l urmeze tot anul.
■  In cazul in care copilul vrea sa renunte, incurajati-l totusi sa continue cursul, dar nu-l constrangeti, pentru ca riscati sa-l dezamagiti total.
■  Aceste activitati nu trebuie sa-i ia din timpul petrecut cu familia sau din cel dedicat activitatilor de familie; de asemenea, copilul trebuie sa aiba timp si sa se plictiseasca, sa nu faca nimic, lucru indispensabil pentru dezvoltarea lui armonioasa. Asadar, activitatile extrascolare sunt benefice, dar nu impunand copilului orarul unui ministru, si nici cu pretul lacrimilor curgand pe clapele pianului...

Locul copilului intre frati Activitatile extrascolare