A da dovada de curiozitate stiintifica inseamna a te interesa asupra lumii din jur si a fi capabil sa elaborezi idei noi, plecand de la observatie, de la studiu si de la experiment. Exact asta face copilul intreaga zi! Daca parintii isi sustin copilul in aceasta directie, el va pastra pentru toata viata acest bun pretios care este curiozitatea stiintifica. A explora inseamna a te interesa de viata insasi. Copilul isi dezvolta astfel gandirea logica, ratiunea, memoria vizuala, spiritul de observatie, organizarea mentala - toate sunt abilitati care ii vor fi utile in multe domenii. De asemenea, explorarea lumii exterioare il ajuta sa treaca progresiv din lumea sa interioara, magica, unde totul este posibil, dar imprevizibil, la lumea adulta si reala a faptelor, a informatiilor si a bucuriei de a face adevarate descoperiri. In fine, atragand atentia copilului asupra minunilor naturii, ii veti starni dorinta de a proteja, la randul sau, frumusetea, echilibrul si varietatea mediului inconjurator. t9o6114tn65ykn
Intre trei si sase ani, toti copiii sunt impresionati de ceea ce pare nou si vor sa stie cum merg lucrurile. Copilul va manifesta interes daca adultul este, la randul lui, entuziast si ii explica sensul "minunatiei" si daca, bineinteles, activitatile alese pleaca de la preferintele copilului. Rolul adultului se limiteaza in realitate la stimularea acestei curiozitati. De fapt, copiii invata facand efectiv un lucru, si nu ascultand sau citind despre el. De asemenea, cel mai bine este sa nu vorbiti prea mult, caci explicatiile inhiba adeseori dorinta copilului de a face el insusi descoperiri, speculatii, ii inhiba creativitatea si dorinta de a experimenta. A afisa in fata copilului imaginea adultului atotstiutor este o greseala care ii ucide din fasa curiozitatea stiintifica. Asadar, stimulati-l pe copil sa actioneze; daca va intreaba "Ce se intampla daca pun asta in apa?", raspundeti-i "incearca si vei vedea". DISCUTIILE DESPRE STIINTA
Multe intrebari ale copilului nu se preteaza la experimentare. Daca aveti putin timp, un raspuns scurt va fi suficient. Daca nu, este interesant sa cautati raspunsul impreuna cu copilul, la persoane mai competente, sau in carti de specialitate. La randul sau, adultul poate pune intrebari care sa orienteze curiozitatea copilului intr-o alta directie, sau care sa sugereze noi idei. Copilul are nevoie de informatii exacte. Este mai bine sa spuneti "nu stiu" si sa-i aratati sau sa gasiti informatia ulterior, decat sa va hazardati intr-un raspuns fals. De asemenea, este mai bine sa spuneti "un stejar" sau "o randunica", decat "un arbore"sau "o pasare".
Unii copii nu prea pun intrebari. In cazul acesta, adultul trebuie sa preia initiativa, punandu-i el intrebari. "Ma intreb cum functioneaza asta..." poate fi un bun punct de plecare.
Sau:

"Ce s-ar intampla daca am lasa mingea afara?"
"Crezi ca ramura aceasta va pluti?"
"Ce va face pasarea?"
"De ce nu cade avionul?"
"De ce apa marii este gri?"
"Cum poti sa stii, fara sa iesi din casa, daca bate vantul?"
Dupa ce ati pus intrebarea, asteptati un moment, pentru a lasa copilului timp de gandire. Daca sariti peste primul raspuns spunand: "Este o prostie ce spui, gandeste-te putin!", copilul dumneavoastra nu va mai indrazni sa deschida gura. Aratati, mai degraba, copilului ca orice ipoteza valoreaza ceva si discutati toate supozitiile lui, indiferent daca sunt bune sau nu, fara sa va opriti obligatoriu asupra celei bune. Cu timpul, calitatea si cantitatea raspunsurilor vor creste, pe masura ce copilul capata mai multa incredere in el. Trebuie sa fiti rabdator: rezolvarea creativa a problemelor cere un anumit antrenament...

FACETI EXPERIENTE
Subiectele care pot fi studiate impreuna cu copiii sunt multiple. Ele depind de ocaziile intalnite si de punctele de interes comun. Ideea generala este de a implica mereu copilul, asa incat el sa fie actorul evenimentelor, si nu un simplu spectator pasiv.

■  Rutina cotidiana ofera nenumarate pretexte de studii: somnul, alimentele, timpul sunt tot atatea subiecte care pot fi discutate. Jocurile de apa cu diverse recipiente, site, flacoane, palnii sunt o buna ocazie de studiu al volumelor si capacitatilor. Plimbandu-va prin parc, discutati despre ceea ce vedeti, despre impresiile sau despre temerile copilului etc. O mica taietura: este o buna ocazie de a-i explica circulatia sangelui, dezinfectarea si cicatrizarea.

■  Gatind impreuna cu copilul veti putea sa discutati despre fenomene si procese importante, precum efectul frigului, al amestecarii, al fierberii, gusturi si arome, topire, inghetare etc. Copilul invata sa masoare, sa socoteasca, sa toarne, sa taie, sa decupeze cercuri sau bastonase. Copilul va fi cu atat mai interesat cu cat va putea consuma rapid ceea ce a preparat!

-  Toata lumea isi aminteste ca a pus sa incolteasca linte, fasole uscata, sau samburi de fructe. Cu putine cunostinte, putin pamant si o carte simpla de gradinarit se poate merge mai departe: sa planteze flori si sa observe cum cresc, sau sa manance ridichi semanate cu propria mana.

■  "Cum merge asta?" este o intrebare esentiala, pe care copilul si-o pune si la care va cauta sa raspunda intotdeauna. Lasati-I sa demonteze un pix cu pasta, o razatoare de branza sau o lanterna, lasati-l sa se uite in interiorul unui pendule sau al unui ceas, si explicati-i ceea ce faceti atunci cand coaseti la masina de cusut, atunci cand schimbati siguran­tele arse sau bujiile masinii. Pentru copil este o mare bucurie sa mestereasca impreuna cu dumneavoastra.

■  Construiti o "casuta" pentru o insecta, dintr-o cutie goala si transparenta. Puneti inauntru un scarabeu, un melc, o furnica sau un paianjen mic si observati-i modul de viata. Dupa un timp, insa, redati-i libertatea.

■  Studierea animalelor se face pe camp, la ferma, intr-o gradina zoologica, la acvariu. Imaginea pe care si-o formeaza copilul despre un animal pe care il vede cu adevarat este foarte diferita de cea obtinuta dintr-o carte ilustrata. Lasati copilului timp suficient pentru a se familiariza cu animalul, apoi ajutati-l sa observe: cate labe are, ce mananca, cum arata puii lui etc. Incercati sa nu transmiteti copilului frica dumneavoastra de insecte sau de reptile; invatati-l sa respecte animalele si sa-i placa libertatea lor; invatati-l de asemenea ca animalele mici nu sunt niste jucarii si ca ele uneori trebuie sa se apere pentru a se face respectate.

-  Improvizati pentru copil o cutie mare cu comori sau, si mai bine, o etajera, care va fi muzeul lui personal. Isi va aranja acolo amintirile lui din explorarile facute, unicatul sau minunea gasita in natura, ori un obiect special pe care il va studia in amanunt: pietre, cristale, cochilii, dinti de vaca, flori uscate, insecte, fosile, seminte de floarea-soarelui etc. Cutia pentru oua, cu alveolele ei mici, se preteaza foarte bine la acest tip de aranjamente.

■  Inventati jocuri impreuna cu copilul, pentru a-l face sa se aplece cu mai multa atentie asupra mediului inconjurator. De exemplu:


- sa identificati o pasare sau o floare intr-o carte cu ilustratii;

- sa culegeti si sa lipiti toate tipurile de frunze verzi ce le gasiti in natura;

- sa ghiciti care sunt materialele care absorb apa si cele care nu o absorb, obiectele care plutesc si cele care cad la fundul apei;

- sa observati stelele si sa le reperati pe o harta a cerului;

- sa folositi un cronometru sau un microscop, o nivela cu bula de aer, un metru-ruleta etc.

Nu este nevoie sa locuiti la tara pentru a dezvolta interesul stiintific al copilului. Sunt suficiente cateva doze bune de entuziasm, de timp, de rabdare si de placere pentru a face niste lucruri interesante impreuna. Veti gasi in comert numeroase carti care va vor furniza idei interesante de jocuri sau de experiente care pot fi facute.

Calculatorul si jocurile video Cine este copilul de cinci ani? Dezvoltati-i spiritul stiintific