Avand un al doilea copil, apoi al treilea, va creati probabil in minte o imagine ideala a familiei: toata lumea se intelege bine, se sustine si armonia este deplina. Apoi, iata-va confruntat cu totul altceva: certuri, dispute care par nesfarsite, uneori chiar violente. k8e514kl64qth
l-ati daruit copilului mai mare un tovaras de joaca si iata ca, in schimb, parca ar fi Cain si Abel! Bineinteles ca va este greu sa suportati certurile: ambianta este tensionata si suferiti pentru copiii dumneavoastra care sunt mereu in conflict. Ati uitat oare propria dumneavoastra copilarie?

Sa spunem lucrurilor pe nume. Rivalitatile intre frati sunt inevitabile; ele reprezinta chiar una dintre componentele principale ale relatiei lor. Inca de la nasterea celui de-al doilea copil, incepe competitia. Cel mare este gelos pe cel mic, de la care se cere mai putin. Cel mic este gelos pe cel mare, care are mai multe puteri si drepturi. In final, fiecare vrea numai pentru el dragostea parinteasca sau, cel putin, cea mai mare parte. Pentru fiecare copil, un frate in plus inseamna, in mod spontan, dragoste, timp si atentie mai putine.
O parte din conflicte sunt, in consecinta, inevitabile. Trebuie sa va obisnuiti cu ideea. Spuneti-va ca, bine stapanita, aceasta rivalitate formeaza caracterul copilului si II invata sa se apere in societate. Ea il invata de asemenea partajul, negocierea, generozitatea, vivacitatea. De fapt, in viata, nimeni nu are "totul" doar pentru el, si trebuie sa invete intr-o zi lucrul acesta.
Ramane insa sa definim care este nivelul acceptabil al acestei rivalitati. Si aici, eu cred ca parintii au o mare parte din responsabilitate. Dupa felul cum vor interveni sau dupa
modul in care vor aprecia pe fiecare copil, ei vor incuraja involuntar disputele, sau, dimpotriva, vor invata copiii sa le rezolve rapid si apoi sa le evite. In functie de comportamentul lor educativ, fie vor accentua rivalitatea, fie o vor atenua, facilitand copiilor invatarea bunelor relatii interpersonale.
lata cateva exemple de atitudini parintesti care au un efect direct asupra rivalitatii dintre copii.

COMPORTAMENTE CARE STARNESC RIVALITATEA
□  Sunteti convins ca viata este un camp vast de batalie, unde, la sfarsitul incaierarilor permanente, nu supravietuiesc decat cei mai puternici si cei mai caliti. De asemenea, tratati disputele copiilor dumneavoastra ca pe un antrenament mai degraba eficace, sau, in orice caz, indispensabil pentru ceea ce-i asteapta in continuare.
□  Sunteti convinsi ca fratii si surorile trebuie neaparat sa se iubeasca si sa se sustina reciproc. Orice manifestare a unui sentiment negativ intre ei va tulbura si vi se pare contra naturii. Stopati orice ciondaneala imediat, ca sa-i "obligati" sa se inteleaga.
□  Aveti o preferinta pentru unul dintre copiii dumneavoastra si il faceti sa beneficieze in consecinta de un tratament special.
□  Cum ii iubiti pe toti la fel, vegheati sa le dati mereu, cu strictete, acelasi lucru: aceeasi atentie, aceeasi portie de prajitura, acelasi numar de cadouri de Craciun etc. Va ganditi ca a tine cont de nevoile lor individuale, ar deschide usa nedreptatii.
□  Ii comparati pe copii, dandu-i unuia ca model, pozitiv sau negativ, pe celalalt. Spuneti fraze de genul: "Niciodata fratele tau, la varsta ta, nu m-ar fi enervat in halul asta"; "Ea, la varsta ta, nu mai facea pe ea!";"Uita-te la Paul ce frumos se spala: el nu face caz din lucrul acesta!"; "Sora ta este infernala in masina, bine cel putin ca tu esti cuminte", "Tu, cel putin, iti pui jucariile la loc!"
□  Il atentionati sistematic pe cel care ataca sau care loveste (cel mai des este cel mare impotriva celui mic). Il certati exclusiv pe el, fara sa va ocupati de cel agresat, nici de motivele care l-au impins pe agresor la gestul acesta.
o Chiar si dumneavoastra sunteti deseori in rivalitate cu sotul, cu patronul, cu vecinii, cu copiii etc. Tensiunile si conflictele sunt o componenta importanta a ambiantei familiale.

COMPORTAMENTE CARE ATENUEAZA RIVALITATEA

-  Sunteti preocupat de problema relatiilor intre frati inca de la varsta cea mai frageda a copiilor dumneavoastra: inca de cand sunt mici, sa-i invatati sa imparta, sa schimbe, sa rezolve conflictele, sa se respecte etc. Nu asteptati sa creasca, sperand ca lucrurile se vor aranja de la sine.

■  Permiteti fiecarui copil sa aiba sentimente negative fata de fratele sau de sora sa, sau chiar fata de dumneavoastra. La nevoie, il ajutati sa si le exprime. "Vad cat de furios esti pe fratele tau ca ti-a rasturnat turnul"; "Vad ca te superi pe mine cand ma ocup de lectiile Laurei. Ai prefera, fara indoiala, sa-mi petrec tot timpul jucandu-ma cu tine" etc.

-  Evitati sa dati sau nu dreptate unuia sau altuia dintre copiii care se cearta. In loc de aceasta, constatati situatia: "Vad doi copii foarte suparati unul pe celalalt; poate c-arfibine sa se desparta un moment ca sa se linisteasca".

-  Interziceti total violenta fizica, dar permiteti ca agresivitatea sa se exprime intr-un mod care sa nu faca rau nimanui, verbal, de exemplu. Daca se bat doi copii, ii separati. Dar daca sositi "dupa incaierare" ("Mama, Paul m-a lovit cu piciorul! ), nu va ocupati decat de vanataia de la picior si nu-l certati pe vinovat. ■  Nu catalogati un copil ca agresor, "rau", iar pe celalalt ca victima pe care trebuie sa o protejati. Stiti ca lucrurile sunt intotdeauna mult mai subtile si ca astfel ati risca sa le fixati aceste comportamente.

-  Definiti reguli de comportament si vegheati sa fie sistematic aplicate. De exemplu: "Fiecare cu jucariile lui"; "O jucarie imprumutata trebuie data inapoi"; "Nu trebuie sa va faceti rau";"Nu va atingeti singuri de ce este in dulap"; "Nu intrati in camera Mariei in lipsa ei"ele. in cele din urma, constanta atitudinilor parintesti da intotdeauna rezultate, iar copiii sfarsesc prin a respecta regulile.

-  Va faceti timp sa explicati copiilor avantajele partajului si ale schimbului. Ei vor intelege repede ca, astfel, vor avea acces la de doua ori mai multe obiecte.
De asemenea, explicati-i unuia ce se petrece in mintea celuilalt, ajutandu-l sa se puna "in locul lui". Pentru aceasta, trebuie, atata timp cat copiii sunt mici, sa petreceti cat mai mult timp cu ei, ca sa-i ajutati sa-si exprime sentimentele si sa gaseasca o solutie care sa convina amandurora.

■  Nu dati nici o atentie speciala cand un copil "paraste", decat, bineinteles, atunci cand este vorba de o situatie periculoasa, pentru care trebuie sa interveniti.
Nu solicitati astfel de comportamente, nici nu incredintati unui copil responsabilitatea sau supravegherea unui frate sau unei surori mai mici.

-  Le oferiti sarcini de realizat in comun, in asa fel incat sa dezvoltati spiritul de cooperare si nu numai pe cel de rivalitate.

■  Respectati individualitatea si caracterul fiecaruia. Copiii dumneavoastra sunt diferiti si dati fiecaruia ceea ce are nevoie. Astfel, ii asigurati de faptul ca sunt unici pentru dumneavoastra si ii iubiti in totalitate, asa cum sunt. Folositi fraze ca: "Stiu cat de penibil este pentru tine...", sau "Nerabdator cum esti, stiu ca iti este greu sa astepti". Fiecare copil se simte special in ochii dumneavoastra si inteles. Fiind in siguranta afectiva, simte mai putin nevoia sa-si "invinga" fratele sau sora.

Cine este copilul de la 30 la 32 de luni? Cosmaruri si terori nocturne Disputele intre frati si surori