CINE ESTE COPILUL DE LA 24 LA 26 DE LUNI?
PERSONALITATEALa
doi ani, copilul a devenit mai calm, mai sigur de el. A dobandit un
nou grad de independenta si nu mai trebuie sa se zbata ca sa-l apere.
Acest nou echilibru ii permite demonstratii mai frecvente de afectiune,
iar copilul degaja o impresie de
mai mare echilibru.In
perioada aceasta, este interesat mai ales de cuvinte si
invatarea
cuvintelor ii ia mult timp si energie. In acelasi timp,
invata
sa se mentina curat, ceea ce se face in mod natural, dar necesita
cu toate acestea o maturitate atat fizica, cat si intelectuala si afectiva.
Pentru
ca se asteapta de la el sa fie "curat" (adica sa prezinte continenta),
ii
place sa se defuleze facand murdarie. I se cere sa nu mai
faca pe el? Va gasi altceva de facut: vopsele, spuma de ras, sampon,
articole de machiaj, produse pentru vase, vor fi de acum etalate pe
jos, pe mocheta, pe pereti, pe papusi sau pe propriul lui corp. Orice
material nou este interesant, orice noua experienta este buna de incercat. Intrebare pentru parinti: cum sa-l lasati sa-si exprime spiritul stiintific,
limitand stricaciunile? Va trebui sa faceti uz de imaginatie. n7y5123nc23lit
Daca
negativismul este in scadere, iar caracterul mai potolit,
controlul
emotiilor este inca fragil. Copilul isi da silinta sa placa si sa
faca totul bine si sufera atunci cand nu reuseste. Mai ales atunci cand
este obiectul criticilor si al mustrarilor.
Cum
sa inteleaga ca tata are dreptul la spuma de ras dar el nu, ca mama
isi poate da unghiile cu lac, insa el nu are voie? Este oare vina lui
daca flaconul a cazut pe mocheta alba? Samponand mocheta, el nu voia
decat sa va faca un serviciu...
Momentul
culcarii devine, alaturi uneori de cel al mesei, momentul cel mai dificil
al zilei. Sa stea singur in camera este insuportabil pentru el. Ii este
frica de intuneric, frica de fantome si inca nu face prea bine
deosebirea intre real si imaginar.
Ar
vrea sa prelungeasca la maximum momentul separarii de parinti, astfel
ca ritualurile de seara nu se mai termina. Din fericire, este foarte
atasat de ursuletul lui din plus sau de obiectul favorit, care-i tine
companie atunci cand parintii au inchis usa camerei.
Are
simtul proprietatii? Este normal la varsta aceasta. Ceea ce este
"al meu" defineste autonomia, il asigura asupra valorii
sale personale. dumneavoastra nu-i permiteti sa se atinga de lucrurile
la care tineti: si el face la fel.
incetul
cu incetul, ii veti explica, iar el va intelege ca atunci cand dai cu
imprumut un lucru, il recapeti.sicapoti la randul tau sa imprumuti un
lucru de la cineva. Toate acestea le va intelege mai tarziu, cand se
va simti destul de sigur pe el ca sa le impartaseasca.
DEZVOLTAREA
FIZICAMersul
copilului este acum foarte sigur si el cade mai rar. Dezvoltarea fizica
se realizeaza acum prin
dobandirea echilibrului si "ispravile"
pe care le face pe tobogan sau in leagan.
Mainile,
de asemenea, fac progrese si permit copilului sa-si sporeasca si
mai mult autonomia: poate sa se dezbrace si sa imbrace haine simple,
stie de asemenea sa se spele pe dinti zilnic. Acum poate sa inchida
si sa deschida robinetele, clantele usilor si dopurile nu-i mai opun
rezistenta. El stie sa intoarca paginile unei carti fara sa o strice
si sa construiasca un turn din sase pana la opt cuburi.
LIMBAJULLimbajul
sau face mari progrese. Copilul intreaba numele lucrurilor pe care nu
le cunoaste si le repeta ca sa le tina minte. Memoria sa inregistreaza
mult mai bine: combinata cu o
curiozitate vie in privinta cuvintelor
si cu un nivel foarte bun de
intelegere, memoria ii permite sa-si
imbogateasca in fiecare zi vocabularul.
Pronuntarea
lasa deseori de dorit, consoanele centrale ale cuvintelor fiind deseori
inghitite, si copilul se enerveaza repede daca trebuie sa repete de
mai multe ori acelasi lucru, fara sa reuseasca sa se faca inteles.
Pronuntarea
va deveni mai clara de-a lungul timpului. Nu este cazul sa va nelinistiti,
cu atat mai mult cu cat copilul
se antreneaza, mai ales atunci
cand monologheaza jucandu-se singur cu papusile, micile personaje sau
masinile sale.
Puteti ajuta copilul la varsta aceasta sa-si imbogateasca vocabularul
si sa-si amelioreze limbajul,
vorbind des cu el.
Trebuie sa-i lasati timp sa se exprime, chiar
daca este greu, si
sa-i explicati cu fraze simple lumea
care il inconjoara. Nu-i indicati numai numele lucrurilor, ci si
la ce servesc ele sau cum functioneaza.
Furnizati-i cuvintele precise:
nu numai un caine, ci un prepelicar sau un cocker, nu numai o floare,
ci un trandafir sau o margareta etc.
SOCIABILITATEACopilul
de doi ani a devenit o fiinta sociala complexa si aparte. Chiar daca
jocurile lui se desfasoara inca mai mult in paralel cu ceilalti copii
decat in conditionare reciproca,
ii face placere sa fie cu prieteni
de varsta lui. El leaga prietenii, dintre care unele se vor prelungi
ani de zile. Frecvent, el ii imita pe ceilalti copii, imita jocurile
lor si comunica cu ei intr-un mod mult mai apropiat.
In
raporturile cu adultii, el a invatat esentialul: cum poti sa le faci
placere, cum sa-i infurii, cum sa le atragi atentia. El stie sa-si exprime
adecvat si amanuntit dispozitiile si emotiile, dorintele si refuzurile.
Ii
place compania adultilor si nu cere mai mult decat sa se integreze
in activitatile lor: sa ajute la treburile casnice sau sa mestereasca
(profitati de lucrul acesta, pentru ca in general nu dureaza mult!).
JOCURI
Si JUCARIIBaietii,
mai mult decat fetele, au o adevarata
pasiune pentru tot ce se deplaseaza
peroti.
Unii dintre ei nu se despart niciodata de o masinuta pe care o fac
sa alunece, pe pereti, pe jos, pe pat sau pe trotuar, insotind-o cu
"brum-brum", zgomotul caracteristic al motorului. Le plac insa
tot atat de mult tricicletele adevarate, bicicletele, carucioarele sau
roabele.
Fetele,
mai mult decat baietii, devin la varsta aceasta
cochete. Cocotate
pe pantofii cu tocuri ai mamei, ele se maimutaresc in fata oglinzii.
Vor rochite cu volane, bucle in par si cauta admiratia tatalui lor ca
sa se asigure de farmecul si puterea lor de seductie.
Tuturor
le place
sa se deghizeze, in pisica, in clovn, in printesa, in
cowboy sau pur si simplu intr-o persoana adulta.
In
fine, le place sa li se citeasca si reciteasca
povestioare care sa
reflecte viata lor de toate zilele: povestea ursuletului care nu
voia sa se culce, povestea iepurasului caruia ii era frica de intuneric
sau cea a ratustei care nu stia sa inoate.
Daca
aveti putina imaginatie, nu ezitati sa inventati: povestile dumneavoastra
vor fi cele mai pasionante, caci ele vor integra cu adevarat elemente
traite de copil, vor fi adaptate la vocabularul sau si vor evolua in
ritmul interesului sau.
O masa care place copiilor
Pericolele domestice
Periajul dintilor
Trezirile nocturne |
|