In jurul varstei de doi ani, aceasta este o situatie extrem de banala. Aproape 70% din copii au intr-o zi sau alta dificultati de a dormi! Refuzul de a se culca este deci universal si revine periodic in viata copilului.
Criza poate incepe de indata ce se vorbeste despre culcare. Dar, cel mai des, ea debuteaza cu adevarat la sfarsitul ritualului, cand parintele iese din camera, dupa un ultim sarut, iar separarea devine efectiva. A consacra un anumit timp acestui ritual, este normal. Un "bis" poate chiar sa faca parte din ritual. h7y6423hm15bnv
Exista insa probleme atunci cand copilul plange, se ridica din pat de mai multe ori sau cand orice pretext este bun ca sa-l faca pe adult sa revina: setea, un ultim sarut, ursuletul care a cazut, frica de intuneric etc. Trebuie adaugat ca traversarea crizei de opozitie nu este usoara la varsta aceasta.
Sa fim clari: dorinta de a petrece o seara linistita, fara copil, este perfect legitima. Copilul testeaza rezistenta parintilor sai, indecizia si scrupulele lor: daca se tem ca "nu au facut destul", le va fi mai greu sa puna capat situatiei. Cu toate acestea, il veti linisti pe copil astfel: dupa ce l-ati ascultat un timp rezonabil, incercati sa-l convingeti sa nu se teama de nimic daca ramane singur sa doarma, intelegandu-l si asigurandu-l, rezolvati mai mult decat suportand totul pasiv, sfarsind prin a da dovada de prea multa autoritate.
  Nu este decis sa doarma? in cazul acesta, copilul poate fi lasat in camera sau in patul lui, cu o lampa de veghe si cu jucariile preferate, dar in liniste, fara dumneavoastra. El va adormi cand ii va fi somn.
Este adevarat ca unui copil activ ii este uneori greu sa se calmeze seara, iar rezistenta sa la somn poate fi surprinzatoare. De asemenea, are nevoie sa fie ajutat sa-si cunoasca limitele. La varsta lui, nu el trebuie sa decida ora la care sa mearga in pat seara. Lucrul acesta n-ar face decat sa agraveze tensiunea si asa greu de controlat.
Parintele trebuie sa fixeze ora si sa-l oblige sa o respecte. Nu se poate pretinde copilului sa doarma. Dar poate fi invatat ca, la anumite ore, fiecare isi regaseste patul si se bucura acolo de liniste.
Daca nevoile sale afective sunt satisfacute si daca nu are impresia ca vreti sa va debarasati de el, copilul va accepta situatia. Si de data aceasta, trebuie sa i-o explicati cu claritate.
Experienta arata ca tata se dovedeste uneori mai eficient decat mama, atunci cand i se va spune care este legea casei.
Este nevoie de un discurs afectuos, dar hotarat, ca: "Acum, este ora cand copilasii se culca si cand parintii se regasesc linistiti si singuri. Tu ai tot ce-ti trebuie si ai fost sarutat de multe ori, deci vei ramane in patul tau, in liniste si nu te vei mai ridica din pat. Nici mama ta si nici eu nu vom mai veni in seara aceasta sa te vedem. Iti doresc noapte buna". Daca se ridica, il duceti din nou in pat, fara nici un cuvant si ambii parinti ii arata ca sunt de acord cu aceasta metoda.
Daca perseverati intr-o atitudine ferma care il linisteste si-i fixeaza cu claritate limitele cerintelor sale, crizele de la orele de culcare se vor atenua de la sine.

Cine este copilul de la 21 la 23 de luni? Criza de impotrivire Refuzul de a merge la culcare