Se pare ca mitul prieteniei dintre copil si animale apare inca din antichitate. Vedeti istoria lui Romulus si Remus.... Astazi, in societatea noastra tehnica si urbana, acest mit impregneaza mai mult ca niciodata viata copilului. b4g756bd83fis
Aceasta complicitate se regaseste foarte devreme in cazul animalelor din plus oferite bebelusilor: urs, iepure, caine, pisica, dar si magar, girafa, puisor de gaina sau hipopotam.
Apoi, in istorioarele din revistele sau cartile pentru copii: copilului i se propune sa se proiecteze intr-un pui de animal, cu care sa imparta viata si emotiile. Animalele sunt deseori imbracate, vorbesc, ceea ce nu-l deranjeaza deloc pe copil.
In stadiul urmator, filmele, desenele animate sau foiletoanele preiau stafeta: populari­tatea filmelor lui Walt Disney, cea a lui Flipper, Lassie sau Black Beauty, romane ca "Micul print" sau "Cartile junglei" o dovedesc din plin.
In filmele de pe micul sau marele ecran, animalele sunt puse la locul lor real si este celebrata complicitatea dintre copil si animale. Animalul este consolatorul, prietenul, salvatorul, confidentul.
Toate acestea scot in evidenta cat de apropiati de animale se simt copiii, chiar daca in anturajul lor nu exista animale. Este oare un motiv sa adoptati unul? Daca le iubiti, daca locuinta si programul dumneavoastra va permit asa ceva, daca sunteti pregatiti sa va angajati pentru ani de zile, de ce nu? Pentru copilul dumneavoastra, aceasta va fi o mare sursa de bucurie, de descoperiri si experiente.
>  Ce animal sa alegeti? Papagalul, broasca testoasa sau pestisorul rosu, chiar daca atrag bucuros atentia copilului, permit putine schimburi adevarate si intelegere reciproca.
De fapt, ceea ce le place copilasilor este sa mangaie animalul (asa se explica succesul animalelor din plus). Acest contact trebuie sa fie totodata posibil si bland.
Copiilor le place de asemenea sa aiba un tovaras de joaca prietenos, si care sa aiba o talie potrivita (poneiul, precum si soricelul alb sunt nepotriviti pentru aceasta varsta), un prieten care sa se miste liber si sa nu fie inchis in colivie, acvariu sau cotet.
In cele din urma, ce mai ramane? Un caine sau chiar o pisica. O pisica docila si afectuoasa sau un caine de talie mica, nu prea tanar, dragut. Pisica va fi deseori mai putin docila si mai putin rabdatoare, dar situatiile conflictuale vor fi mai putine (pisica stie sa-si pastreze calmul).
Cu o pisica in casa, va trebui sa respectati regulile specifice de igiena (sa periati pisica, sa-i schimbati regulat culcusul etc).
Cainele va fi mai disponibil, dar primul contact poate fi dificil. Este bine sa lasati cainele sa adulmece copilul, sa-l miroasa, chiar si sa-l langa. Dupa ce si l-a facut prieten, el nu va mai fi gelos si va fi intre ei o prietenie "pe viata".
>  Atentie!: la un an, copilul are deseori gesturi bruste si nu foarte bine controlate. Va trebui sa fiti foarte sigur de animalul dumneavoastra de companie, sa stiti ca nu va face nici un rau copilului. Chiar si asa, nu este de dorit sa-i lasati impreuna intr-o camera fara supraveghere: nu se stie niciodata ce se poate intampla.
De asemenea, va trebui foarte repede sa-l invatati pe copil sa respecte animalul,
drepturile si nevoile lui. Chiar si la varsta aceasta, nu trebuie niciodata sa permiteti copilului sa tortureze animalul. De fiecare data cand sunteti martorul unei scene sau doar al unei amenintari, este necesar sa opriti copilul, sa-i indemnati cu fermitate si blandete mana sa-l mangaie, si nu sa-l loveasca.
Invatati-l sa inteleaga semnele de alerta ale animalului, de exemplu, atunci cand cainele maraie, sau cand pisica intinde brusc o laba cu ghearele scoase, sa nu caute un animal care s-a refugiat intr-o alta incapere pentru a sta linistit, si nici sa nu deranjeze un animal care este pe punctul de a manca. O data ce si-a insusit aceste reguli, relatia intre copil si animal va deveni repede un izvor de bucurie si de incantare.

Masa: ce este nou? Somnul copilului Copilul si animalele