PERSONALITATEA u9s4818uf87khl
Varsta de cincisprezece luni este o etapa importanta pentru majoritatea copiilor, pentru ca la varsta aceasta mersul este cu adevarat dobandit si sigur.
Cei care nu merg inca se vor decide in curand sa o faca. In aceasta perioada au loc transformari atat pe plan fizic, cat si pe plan psihologic. Intreaga viziune asupra lumii se schimba atunci cand nu mai este privita de jos si, asa cum veti constata curand, se va schimba si raportul copilului cu lumea si cu cei care o alcatuiesc. In picioare, copilul se simte mai puternic si isi revendica drepturile...

Dar a merge inseamna si a putea fugi. Copilul se afla la varsta teribila cand se stre­coara mereu printre mainile dumneavoastra: pentru el, este vorba cel mai des de o joaca si ii place la nebunie sa alergati dupa el. Pentru dumneavoastra, care mergeti pe trotuar, aproape de masini, sau va strecurati printre rafturile unui magazin, este mai putin distractiv...

Dar simtul umorului i se dezvolta, iar lui ii place la nebunie sa faca glume, sa faca pe clovnul, deci nu stricati placerea lui si, chiar a dumneavoastra. E mai avantajos sa petreceti timpul razand impreuna: multe conflicte mici sunt mai usor de rezolvat daca sunt tratate cu umor si a sti sa razi de tine insuti este o calitate.
Sa avem in vedere ca nu totul il amuza pe copil. Diferenta intre tot ce i-ar placea sa faca (sa-si lege sireturile la pantofi, sa imbrace papusa, sa inchida usa care este blocata de o jucarie etc.) si putinul pe care este capabil sa-l realizeze provoaca in el un sentiment de frustrare care nu va face decat sa se agraveze in lunile ce urmeaza.

DEZVOLTAREA FIZICA
Pe plan fizic, trimestrul acesta este consacrat consolidarii cunostintelor. Acum, cand copilul incepe sa mearga, el isi va ocupa o mare parte din timp incercand sa dobandeasca siguranta in acest nou mod de deplasare.
Lucrul acesta ii va lua mai multe luni, timp in care mersul va fi inca ezitant si presarat cu cazaturi numeroase, ceea ce nu-l va impiedica sa experimenteze, putin cate putin, alte moduri de mers: tropaind, cu pas saltat, alergand, apoi mergand cu spatele...

In ciuda placerii de a merge, oboseala apare repede si caruciorul este inca binevenit pentru plimbari.

Escaladarea este inca, pentru un timp, foarte tentanta. Escaladarea barelor patului sau ale scaunului inalt, cataratul pe canapele sau, de ce nu, pe biblioteca, sunt ispravile curente ale copilului. Urcarea scarii este de asemenea foarte interesanta, dar coborarea se dovedeste mult mai delicata. Eliberandu-i-se mainile, care la mersul "in patru labe" erau ocupate, copilul devine dornic sa atinga si sa cerceteze totul. Nimic din ce ii este accesibil nu-i scapa. Sarcina este grea pentru parinti, care nu-si pot petrece timpul imaginandu-si toate nazbatiile posibile: scrumiera golita, etajera rasturnata, sulul de hartie igenica derulat, cosul de gunoi rascolit etc.

Copilul este interesat in mod special, la varsta aceasta, sa exploreze notiunile de dur si moale. Indiferent ca este vorba de piatra, noroi, pamant sau apa, studiul il impinge sa loveasca, sa ciocaneasca, sa manipuleze sau sa duca la gura.
Gratie mainilor devenite mai abile, el incepe de asemenea sa arunce obiecte, de exemplu o minge, lasandu-le sa-i scape la momentul potrivit.
Aceste actiuni ni se par simple, dar este o eroare sa credem astfel. De exemplu, a lasa obiectul din mana la momentul potrivit, mai mult decat a-l apuca, dovedeste deja o maturizare foarte importanta a sistemului neuro-muscular si reprezinta pentru copilul de aceasta varsta o adevarata realizare.
In fine, el incepe sa mazgaleasca cu creionul, dar fara sa realizeze bine raportul dintre act si rezultat.

MASA

Copilul ajunge la varsta cand ritmul lui de crestere va incetini. Daca la acest lucru se adauga curiozitatea vie si dorinta lui de a se eschiva in fata constrangerilor, intelegem de ce un copil care pana acum isi termina de mancat piureurile si supele, incepe sa ridice probleme parintilor sai, devenind mai dificil la mancare.
Schimbarea aceasta este foarte importanta pentru viitorul relatiei parinte-copil si pentru ambianta meselor, in cursul anilor care vin. Este important ca parintii sa evite sa arate copilului lor pana la ce punct sunt contrariati si nelinistiti de lipsa lui de pofta de mancare.
A manca nu este o fapta eroica atunci cand ii este foame si nu merita felicitari. Refuzul de a manca atunci cand nu ii este foame nu justifica nici dezaprobarea, nici clovneriile, nici santajul.
> De indata ce copilul se joaca cu mancarea sau o refuza, cea mai buna atitudine consta in a-i lua farfuria spunand: "Se pare ca nu-ti este foame. In cazul acesta, nu te fortez. Dar imi place mai mult sa te joci cu altceva decat cu mancarea".
Daca nu primeste nimic altceva de mancare pana la masa urmatoare, el isi va recapata pofta de mancare.
Procedand astfel, parintii evita sa lase copilul sa creada ca mananca pentru a le face lor placere, ceea ce ii poate furniza o arma eficace, pentru a-i enerva.

LIMBAJUL
Vocabularul activ pronuntat de un copil de aceasta varsta este alcatuit din foarte putine cuvinte (zece pana la douazeci), in cursul primului trimestru. Dar aceste cuvinte sunt incarcate cu multe sensuri diferite, care, in general, sunt destul de usor de inteles, in functie de context.
Ca sa invete cuvinte noi, copilul exerseaza repetandu-le pe cele auzite, inainte de a stapani pronuntarea lor. El incepe de asemenea sa-si imbogateasca vocabularul cu un cuvant nou, pe care il aude mereu: "nu". Acest cuvintel va primi, treptat, o mare forta si va fi dotat cu o formidabila eficacitate.

Copilul care refuza devine un partener activ al dialogului: el nu se mai multumeste sa suporte dorintele celuilalt, ci isi afirma cu tarie punctul de vedere. Ca punctul lui de vedere este sistematic opus celui al parintilor lui, o dovedeste destul, prin dorinta sa de independenta si de a fi luat in serios, ca un membru aparte al familiei.

Copilul isi imbogateste de asemenea foarte repede vocabularul "pasiv", adica cel pe care este capabil sa-l inteleaga, dar nu si sa-l utilizeze. Este fericit sa inteleaga ceea ce-i spuneti si sa v-o dovedeasca. Pentru aceasta, marea lui placere este sa se supuna cererilor verbale ale adultilor.
Mai mult, el are impresia ca ajuta si ca se face util, daca ii cereti cu blandete sa binevoiasca sa aprinda radioul, sa-si aduca pijamaua din camera lui, sa arunce un plic vechi in cos sau sa va dea lingura care este pe masa.

JOCURI Sl JUCARII
A goli - a turna ceva dintr-un vas in altul - a umple raman activitati ce se numara printre jocurile favorite ale copilului de cincisprezece luni. De aceea, ii place foarte mult noroiul si acele jocuri minunate cu apa, cu care copilul poate petrece atat de mult timp.
O cada sau un lighean mare cu toarte pus pe jos, apa, o palnie, un burete, recipiente incasabile, si iata-l pe copilul dumneavoastra pasionat si calm.
Mersul, eliberandu-i mainile, ii permite sa se joace cu toate jucariile care se pot trage cu ajutorul unei sfori. Un carucior mic si stabil ii permite numeroase jocuri, dar jucariile care fac zgomot atunci cand sunt trase au si ele mult succes. Copilul incepe sa-si manifeste preferinta si pentru:


- cutiile sau cuburile care se incastreaza unul in celalalt;

- vasele care se stivuiesc;

- caramizile mari, usor de manevrat, de la un joc de constructie;

- animalele pe rotile;

- papusile mici.
In general, prefera obiectele vietii cotidiene in locul jucariilor sale: ramane sa gasiti in casa, in bucatarie sau in atelier, ceea ce-i puteti incredinta fara teama.
In fine, copilului de varsta aceasta ii place ordinea: incepe sa-i placa sa ajute la aranjat. Repereaza imediat un obiect care nu este la locul sau obisnuit si nu are liniste pana nu il pune la loc.
Ii plac obiceiurile si repetitia: mereu acelasi meniu, acelasi orar, acelasi traseu, mereu aceeasi poveste si acelasi cantecel, toate astea ii convin perfect...

Masa: ce este nou? Prima papusa Copilul si animalele Sa stiti sa-i spuneti "nu"