Varsta de un an este in general asociata cu inceputul mersului, dar exista mari variatii individuale de la un copil la altul. In fine, toti vor sfarsi prin a se lansa, uneori din intamplare, alteori in joaca.
Cel care nu merge singur, poate in general s-o faca daca este tinut de-o mana sau de amandoua. Copilul care abia acum incepe sa mearga, nu stie, deseori, sa se opreasca altfel decat lasandu-se sa cada pe jos. Cu toate acestea, pozitia in picioare castiga in stabilitate: copilul sta acum in picioare, fara sprijin, poate sa se intoarca, sa se aplece, sa faca semne cu mana, fara sa-si piarda echilibrul.
La varsta aceasta, cea mai mare parte a copiilor au inteles perfect valoarea cuvantului "nu" si se folosesc de el cu vocea sau cu capul, intr-un mod pe care parintii il califica adesea drept abuziv: "nu" - pentru a se imbraca, "nu"- pentru a manca, "nu"- pentru a merge la baie, "nu"- pentru a merge etc. Va trebui de acum incolo sa va folositi de siretlicuri ca sa-l determinati sa faca ceea ce vreti. Face de asemenea diferenta intre ce este bine, autorizat (si pandeste fara incetare aprobarea), si ce este interzis, lucru pe care va fi tentat sa-l faca oricum, dar asigurandu-se ca nimeni nu-l vede. t7v9621tk84ybe
In fine, daca-i place sa arunce mereu obiectele, sa le rastoarne si sa le transporte, ii place de asemenea sa aranjeze si sa puna lucrurile la locul lor.