Inainte de a determina modul in care trebuie sa vorbiti unui bebelus, as vrea sa revin asupra necesitatii de a-i vorbi, pur si simplu.
Multi adulti considera inutil, chiar ridicol sa-i vorbesti unui bebelus, in masura in care acesta nu va intelege. Nu uitati, insa:


- Nimic nu va spune ca el nu va intelege; daca nu intelege cu precizie sensul cuvintelor, el percepe continutul global de-a lungul unei interpretari foarte fine a "non-verbalului": intonatia, mimica si tonul vocii. g4h937gx77mhc

- Chiar daca el nu intelege, trebuie sa-i vorbiti tocmai ca sa invete.
Aptitudinea de a-si insusi limbajul este prezenta la orice fiinta umana in mod innascut. El va invata sa vorbeasca fara dificultate, cu conditia sa gaseasca in preajma lui, la varsta ceruta, "cuvantul" corespunzator, bland si purtator de sens. Insusirea limbajului se va face cu dificultate daca bebelusul nu este integrat, inca de foarte devreme, in procesul de comunicare verbala. In plus, achizitia limbajului bun este in mod direct influentata de cantitatea si calitatea celui pe care l-a auzit. Limbajul este cel care ne deosebeste de alte vietuitoare. A vorbi copilului inseamna a-l respecta si a-l integra in comunitatea umana. Ce concluzii se pot trage?


-  Bebelusul are absoluta nevoie sa i se vorbeasca si sa fie ascultat, stimulandu-l, inca de foarte mic, in gangurelile si "productiile" lui vocale originale. In aceste momente, este important sa stim sa vorbim pe intelesul lui.

-  Pe langa acest lucru, trebuie sa vorbim copilului cu cuvinte si fraze din limbajul curent. Cum l-am putea invata altfel? Nu este deloc vorba sa-l ametim cu cuvinte, tinandu-i un discurs neintrerupt din care el sa nu inteleaga nimic si sa nu poata raspunde: nu inveti sa comunici ascultand la radio! Este vorba de a i se adresa, vorbindu-i despre ceea ce-l priveste, cuvinte despre viata lui.
Spuneti-i ca este ora opt si ca in curand se va duce sa se culce, ca biberonul va fi repede gata, ca auziti curgand apa in baie pentru el. Spuneti-i cum se numesc partile corpului lui sau obiectele care-l inconjoara. Spuneti-i ca sunteti obosita, ca aveti impresia ca este racit. Intrebati-l daca-i place leguma aceasta sau daca floarea din camera lui miroase frumos. Spuneti-i cat de mult il iubiti si ca vi se pare ca are nasul incantator.
Dialogul acesta plin de caldura ii va da incredere. Vocea dumneavoastra, pe care o aude din alta incapere, il linisteste, iar cuvintele: "Asteapta-ma, vin imediat", fac minuni. Cuvintele dumneavoastra ii dau curajul de a infrunta o realitate foarte misterioasa si nelinistitoare. Cuvintele dumneavoastra linistitoare il ajuta sa suporte frustrarile existentei sale si sa suporte cu calm asteptarea.

TREBUIE DECI SA-I VORBITI INTR-UN LIMBAJ INFANTIL?
Lucrul acesta depinde numai de dumneavoastra, daca vi se pare mai natural. Copilului nu-i va fi mai greu sa inteleaga cuvantul "pisica", decat "miau". El va folosi cuvintele pe care le veti folosi dumneavoastra. Daca va incepe sa spuna "ham-ham", in loc sa spuna "caine", inseamna ca are corzile vocale inca imature si ca acest "ham-ham" semnifica mai mult decat cuvantul "caine". Foarte repede insa, il va abandona in favoarea cuvantului bun daca, in loc sa reluati acest cuvant, ii raspundeti: "A, da, ai recunoscut cainele, bravo!".
invatandu-l un cuvant stalcit, lucrul acesta are un inconvenient: copilul va trebui sa se "dezvete" de acesta, ca sa invete cuvantul corect. Atunci, de ce sa nu-l invatati de la bun inceput pe cel corect? Fara sa folositi pentru acest lucru un vocabular academic si o constructie sofisticata, este intotdeauna preferabil sa folositi cuvantul exact.
Esentialul este sa vorbiti intotdeauna cu copilul in mod natural, calm si in acord cu realitatea. Nu va indoiti ca va intelege.