BEBELUSUL PLANGE

p5k2110pt54knm
Este un adevar pe care multe mame tinere (si tati...) il ignora. La maternitate, treaca-mearga: agitatia, plansetele celorlalti bebelusi... e de la sine inteles ca al dumneavoastra este enervat. O data intorsi acasa insa, si intrandu-si in bioritm, bebelusul continua sa planga. Si inca des.
Plansetele unui bebelus sunt adesea stridente, sfasietoare. Nu poti sa stai fara sa reactionezi, fara sa te nelinistesti si este foarte greu sa nu sfarsesti prin a te enerva tu insuti (mai ales noaptea!). Acest lucru nu rezolva insa problema. Accesele de plans se pot repeta de patru sau de cinci ori pe zi, si pot dura atat de mult incat vi se par ore intregi. Uneori va epuizati intrebandu-va: De ce are nevoie? Unde-I doare? Ce vrea sa spuna? A mancat, a dormit, nu-l doare nicaieri, si cu toate acestea plange... Sunteti oare o mama rea pentru ca nu puteti face nimic pentru el? Ce poti intelege din plansetele lui si cum poti sa-i raspunzi?

Trebuie sa stiti, mai intai, ca bebelusul isi imparte timpul in trei perioade distincte: doarme, este treaz si linistit sau este agitat (plange, tipa etc). Plansetele acestea sunt, la varsta lui, singurul mijloc pe care-l are la dispozitie ca sa comunice ce nu-i convine si sa incerce sa va faca sa intelegeti. Este pozitiv ca bebelusul sa planga: inseamna ca are speranta ca se va face inteles si conteaza pe dumneavoastra sa-i veniti in ajutor. De-a lungul saptamanilor, tipetele se diferentiaza, iar parintii inteleg din ce in ce mai bine ce inseamna cutare sau cutare manifestare. Ei invata sa-si diferentieze raspunsul in functie de tipatul auzit, si acest schimb devine deja un inceput de dialog.

In timpul celor noua luni de viata intrauterina, toate nevoile sale au fost satisfacute din plin: nu-i era nici frig, nici cald, nici foame, nici sete, nici nu-l durea stomacul, nici nu avea nasul infundat. Deodata, ca urmare a venirii lui pe lume, descopera toate aceste senzatii atat de dezagreabile. Si multe altele: oboseala, luminile puternice, zgomotele violente, pielea goala etc. El descopera in acelasi timp ca nu are mijloace sa reactioneze, ca este prea mic si dependent. Ce-ati face dumneavoastra in locul lui? Am fost intotdeauna de parere ca nou-nascutii plang atat pentru nevoile lor legitime, cat si din cauza neputintei lor de a si le satisface...

Trebuie sa stiti apoi ca bebelusul este foarte sensibil la emotiile mamei si mai ales la tensiunea ei nervoasa. Copilul unei mame obosite va avea tendinta sa planga ca s-o cheme sa-i spuna nelinistea lui. Ceea ce o va crispa si mai mult pe mama. Nu va invinovatiti daca bebelusul plange mult: este modul lui de comunicare cu dumneavoastra; este mai bine sa fie asa, decat un bebelus apatic care nu s-ar exprima. Incercati sa va pastrati calmul si sa-i raspundeti cum puteti mai bine in starea in care va aflati.