Scenariul este clasic: bebelusul asezat in scaunul lui inalt, cu mai multe jucarii in fata lui. dumneavoastra nu sunteti departe de el. Deodata, va cheama: jucaria lui a cazut. O ridicati de jos, i-o dati si va intoarceti la activitatile dumneavoastra. Lucrul acesta insa se repeta, o data, de doua ori, de zece ori si constatati ca isi arunca jucaria intentionat, imediat ce o recupereaza. Crezand ca nu o mai vrea, luati jucaria, dar el o cere inapoi si protesteaza vehement daca nu i-o dati.
A doua varianta: se afla in tarc si arunca jucariile peste cadrul acestuia. Apoi tipa ca sa le recupereze.
A treia varianta: in cursul mesei, se amuza aruncand pe jos paharul de plastic, mancarea sau lingura plina cu piure. In general, in acest stadiu, mama se enerveaza si-si spune ca bebelusul se distreaza pe socoteala ei. b8b921bj36xch
Ar fi pacat sa priviti astfel situatia si sa inlaturati obiectele care se gasesc la indemana copilului de indata ce incepe sa le arunce pe jos.
Cand descopera ca stie sa arunce obiectele pe jos, pentru ca dumneavoastra sa le adunati, bebelusul isi petrece cea mai mare parte a timpului consacrandu-se acestei activitati. Spuneti-va ca daca toti copiii trec prin aceasta faza, inseamna ca este importanta pentru ei. Ei nu arunca lucrurile pe jos ca sa-si necajeasca mama, asa cum crede ea uneori, ci ca sa-si exerseze o noua competenta. Sunt pur si simplu curiosi sa descopere ce se intampla cu lucrurile pe care le arunca. Invata astfel ca obiectele (si oamenii) pot sa dispara si sa revina. Deci, atunci cand mama pleaca, ea nu dispare definitiv: si ea, ca si jucaria, va reveni...

Invata, de asemenea, ca poti face un gest agresiv fata de obiecte (si oameni), fara sa se strice (sau sa se supere). In fine, aspectul social al jocului - sa va faca sa interveniti la intervale regulate ca sa-i dati inapoi obiectul - il bucura enorm.
Acum ati inteles probabil de ce jocul este important pentru copil. Deci, fara sa fie nevoie sa ramaneti in genunchi ore in sir ca sa strangeti obiectele, acceptati din cand in cand sa va jucati cu el.
> VARIATI JOCUL, FITI INVENTIVI SI STIMULATI EVOLUTIA COPILULUI
■  Dati-i bebelusului obiecte pe care le va putea arunca fara riscul de a le sparge si care vor cadea in diferite moduri:


-  obiecte usoare (o pana, hartie mototolita, balon,...), care cad usor si fara zgomot si obiecte mai grele (cub de lemn, lingura de metal,...) care cad repede si cu zgomot;

- obiecte care se rostogolesc (sticla de plastic, minge,...) sau care raman pe loc (pernita, pietricele,...).

-  Oferiti-i prilejul sa se antreneze sa ocheasca, plasand in fata scaunului sau, pe jos, un recipient mare, de exemplu un lighean. Lucrul acesta simplifica de asemenea mult participarea dumneavoastra: decat sa strangeti de zece ori acelasi obiect sau zece obiecte risipite, ii oferiti posibilitatea de a tinti.
Daca vreti sa-l intereseze si mai mult jocul, asezati pe fundul ligheanului un platou de metal (sau capacul unei cratite), iar zgomotul produs il va amuza mult.
In fine, cand ati obosit sa strangeti obiectele de pe jos si cand jocul v-a facut sa va pierdeti rabdarea, legati un obiect "de aruncat" de extremitatea unei bucati de sfoara, innodati cealalta extremitate in apropierea copilului, de scaunul lui sau de cadrul tarcului. Nu va mai ramane decat sa-l invatati sa recupereze obiectul ridicandu-l cu ajutorul sforii.