Etapa aceasta este importanta in dezvoltarea copilului. La inceputul vietii sale, el nu are o constiinta globala a corpului sau. Nu se vede ca un tot unitar distinct fata de mama sa, iar mainile lui i se par niste jucarii caraghioase... Treptat, va dobandi un sentiment de identitate proprie, cunoscand bine limitele corpului sau si facand deosebirea clara intre cine este "eu" si "non-eu". Etapa aceasta este definita ca "stadiul oglinzii", pentru ca este vorba de momentul in care bebelusul, privindu-se in oglinda, isi recunoaste propria imagine si identifica in mod constient ansamblul corpului sau ca apartinandu-i.

LA CE VARSTA SE RECUNOASTE COPILUL? t6j669tk83ljy
Autorii n-au cazut de acord asupra varstei la care copilul atinge acest stadiu. La aproximativ patru luni, este foarte entuziasmat contemplandu-si propria imagine, dar cu aceeasi bucurie pe care ar provoca-o aparitia unui alt copil. Daca mama apare in oglinda, plasandu-se in spatele lui, este evident ca el o recunoaste. Acest lucru marcheaza schitarea recunoasterii de sine. Spre sapte-opt luni, lucrurile se precipita totusi. Copilul si-a explorat indelung corpul, cu mainile sau cu gura. A invatat sa se serveasca de el. Cunoaste bine figurile celor pe care ii iubeste si raspunde la numele lui. La varsta aceasta, bebelusul arata un anumit interes pentru oglinda. El vorbeste imaginii din oglinda si schiteaza grimase. Nu exista nici o indoiala: incepe sa recunoasca propria sa imagine.
Acest stadiu a dobandit valoare de simbol: dove­deste ca bebelusul accede la constiinta persoanei proprii. Dar acest lucru nu se petrece de la o zi la alta. Daca intre sase si opt luni copilul pare sa se recu­noasca, va trebui sa atinga varsta de aproximativ doi ani ca sa fiti siguri ca el face legatura intre corpul propriu si imaginea reflectata in oglinda.
CUM STITI DACA UN BEBELUS A ATINS SAU NU STADIUL OGLINZII?
Specialistii utilizeaza anumite "trucuri" pentru a sti in ce stadiu se afla copilul in recunoasterea ima- ginii sale in oglinda. Parintii pot sa le incerce (nu pu- teti avea insa garantia reusitei!), lata doua dintre ele:

■  Bebelusul fiind asezat in fata oglinzii, apropiati-va in spatele lui fara sa faceti zgomot, in asa fel incat bebelusul sa va vada in oglinda (fara sa va fi vazut venind). Daca se intoarce, inseamna ca a inteles rolul jucat de oglinda care va reflecta imaginea. Daca nu, este evident ca el crede ca mama se afla in fata lui.
■  Faceti un punct cu rujul de buze pe fruntea copilului. Apoi luati-l in brate si plasati-va in fata oglinzii. In ziua in care va duce spontan mana pe frunte ca sa atinga partea rujata, veti sti ca este convins ca se afla in fata imaginii sale si ca a depasit faimosul "stadiu al oglinzii".
> O IDEE
Nu ezitati sa puneti o oglinda in camera copilului si asta inca din primele zile. Mai intai, va fi pentru el un element incitant, care-i va starni curiozitatea si-l va face sa gangureasca. Apoi, lucrul acesta il ajuta sa devina constient de "schema corporala", care nu este alta decat imaginea pe care si-o face despre propriul sau corp. Nu va fie teama: lucrul acesta nu va dezvolta un gust exagerat pentru cochetarie!
Dar atentie:

- Alegeti o oglinda incasabila.
- Alegeti o oglinda mare, ca sa se poata vedea in intregime si nu pe bucatele.
-  Fixati-o de perete, la nivelul podelei.
- Cand stati in fata oglinzii impreuna cu bebelusul, nu intariti confuzia intre persoana si reflectarea sa, spunandu-i, de exemplu, aratand oglinda: "Acolo este mama, acolo este bebelusul". Este important sa fiti clara si explicita si sa spuneti aratand spre el: "Aici este bebelusul", apoi aratand spre oglinda: "Acolo este imaginea bebelusului". La fel, straduiti-va sa faceti distinctia intre "mama" si "imaginea mamei". dumneavoastra stiti ca imaginea nu este persoana, dar nu si copilul dumneavoastra.