In general, aceasta problema se pune atunci cand parintii vorbesc limbi diferite sau cand, fiind de aceeasi nationalitate, traiesc impreuna intr-o tara straina. Parintii se intreaba daca este bine sa vorbeasca bebelusului in doua limbi si daca acest lucru va dauna invatarii sau echilibrului sau.
Studiile recente arata ca aceasta nu dauneaza copilului, mai ales daca o limba este net dominanta asupra celeilalte. Bebelusii au un "dar" innascut pentru limbi. Structura gandirii lor si a corzilor vocale se va modela in functie de limba auzita si vorbita. Astfel se explica de ce o limba invatata o data ce copilaria a trecut nu va mai putea niciodata sa fie perfecta. Toti copiii ai caror parinti au vorbit foarte devreme doua limbi au o mare sansa, caci ei au invatat fara efort ceea ce va cere ani de munca celorlalti. o4x4822oj19yss
A invata sa stapaneasca doua limbi este, cu toate astea, o dificultate suplimentara pentru copil. De asemenea, este indispensabil sa dati dovada de rabdare si intelegere. Dar, daca lucrurile se fac in mod natural si daca nu se forteaza, nu exista o limita inferioara de varsta la care se poate incepe invatarea unei limbi straine.
Pentru ca bebelusul sa invete simultan cele doua limbi, trebuie respectate doua reguli importante. Pe de o parte, trebuie ca fiecare parinte sa vorbeasca copHului in limba pe care o vorbeste cel mai bine, ca sa nu dauneze comunicarii. Pe de alta parte, va trebui sa lasati copilul, atunci cand va vorbi, sa foloseasca limba pe care o alege singur.
Se pare totusi ca, in situatiile cand parintii vorbesc aceeasi limba si cand copilul invata o a doua limba in afara familiei (camin de zi, dadaca, cresa etc), cele doua limbi sunt mai usor de insusit pentru el. Distinctia intre limba familiala, materna si limba sociala, exterioara, este mai usor de facut.
Oricum, esential este sa-i facilitam bebelusului adevarata comunicare. Limba pe care o va intelege si o va invata mai bine este limba tandretei.