Iepurele de camp se deosebeste de iepurele de vizuina (sau lapinul) prin urechile si membrele sale posterioare mai lungi si prin absenta pleoapelor la ochi.

Lungimea membrelor lui posterioare este cheia rapiditatii sale (poate fugi cu viteze de pana la 80 km/h). El fuge in zig-zaguri intrerupte de salturi care pot atinge lungimea de 7 m.

Spre deosebire de lapin, iepurele de camp nu isi sapa un adapost; el se odihneste de unul singur intr-o mica adancitura, numita „culcus". In perioada de imperechere, iepurii se urmaresc si se bat boxand cu labele din fata. Femela (iepuroaica) aduce pe lume in culcus intre 1 si 7 iepurasi.

De la nastere, iepurasii au blana, vad si sunt capabili sa pasca iarba. Ca la toate rozatoarele, incisivii nu au smalt pe fata interna si cresc neintrerupt.

Aceasta crestere dentara continua ii obliga pe iepuri sa rontaie fara incetare pentru a-si toci dintii, sub amenintarea de a-si vedea incisivii prea lungi si de a nu mai putea sa se hraneasca.

Boul moscat Macaleandrul Marabuul Randunica