Bebelusul este acum un fetus, dar pentru dumneavoastra nu s-a schimbat nimic: inca din ziua cand a fost conceput, este copilul dumneavoastra si atat!

Are lungimea de 4 cm de la cap la coccis si de 5,5 cm de la cap pana la calcaie. Greutatea lui este de 10 grame. Acum este de 40 000 de ori mai mare decat oul de la care a pornit. Principalele sisteme si organe sunt formate si functioneaza. Cresterea tesuturilor si organelor a determinat dezvoltarea structurilor externe, ceea ce a facut ca infatisarea lui sa se schimbe mult. Una dintre modificarile evidente este redresarea progresiva a capului, care incepe sa se rotunjeasca. Inca foarte voluminos, el reprezinta aproape jumatate din lungimea totala.

Cea mai remarcabila modificare este insa fata, care capata trasaturi umane, usor de recunoscut. Copilasul dumneavoastra nu mai poate fi confundat cu embrionul unei specii oarecare de mamifere, ci este acum al unui omulet! Ochii, care erau situati foarte departe pe partile laterale ale capului, isi ocupa locul normal, in fata, iar urechile se apropie de localizarea definitiva. Narile, cu orificiile deschise, sunt inca foarte indepartate, dar comunicatia care exista intre cavitatile nasului si gurii incepe sa se restranga. Apar mugurii papilelor gustative si se contureaza buzele. Pleoapele isi continua dezvoltarea si acopera ochii, care raman de acum inchisi, timp de mai multe luni, pana la definitivarea globului ocular.

Membrele continua sa se alungeasca, mainile ceva mai rapid decat picioarele, atingand o lungime proportionala cu corpul.
Cavitatea abdominala este formata, delimitandu-se o zona superioara ce contine inima si plamanii in formare si o zona inferioara cu stomacul, ficatul, pancreasul, splina, intestinele. Cele doua zone sunt separate prin diafragma. Cavitatea abdominala este inca prea mica pentru a adaposti intestinul in continua alungire, ceea ce face ca acesta sa se plieze in interiorul cordonului ombilical.
Inima bate acum cu 110 pana la 160 de batai pe minut. Este de notat ca, inca de la inceput, inima embrionului este autonoma fata de cea a mamei. Ea bate dupa frecventa ei proprie, cu toate ca este sub influenta starii de nervozitate a mamei. Cand aceasta trece brusc printr-o emotie sau printr-o stare de furie, sangele ei se incarca cu adrenalina care traverseaza placenta si influenteaza ritmul cardiac al copilului, lata de ce este important ca mama sa duca o viata calma.
Intestinul subtire este deja capabil de miscari involuntare denu­mite peristaltice. Sunt miscari ale intestinului care se propaga sub for­ma unor unde, care permit deplasarea materiilor prin interiorul sau.
Chiar daca sexul nu poate fi inca deosebit, caile genitale sunt deja bine diferentiate: la fata, un canal utero-vaginal, ovare si trompele lui Fallope; la baiat, testicule care secreta deja testosteron si sunt plasate in peretele posterior al abdomenului. Migratia tes­ticulelor nu este o deplasare activa, ci un fenomen pasiv in raport cu cresterea peretelui abdominal.
Placenta
Vilozitatile care inconjurau complet partea externa a oului, numita corion, s-au dezvoltat putin cate putin in locul unde s-a fixat cordonul ombilical. In acelasi timp, au degenerat in restul oului, care acum, la inceputul celei de-a 3-a luni, are un aspect neted. Vilozitatile ramase vor continua sa creasca si sa se ramifice, luand aspectul unor copacei puternic ramificati, destinati sa mareasca suprafetele de schimb intre sangele matern si cel fetal. Ansamblul de vilozitati ramas devine in cele din urma placenta, organ in forma de disc, legatura vitala intre mama si copil.


Sangele matern ajunge in lacurile sanguine prin arterele spiralate situate in peretele uterin si scalda vilozitatile. In interiorul lor circula, prin mici artere ramificate care se subdivizeaza apoi in capilare, sangele fetal adus prin vasele cordonului ombilical. Nu exista niciodata o comunicare directa intre circulatia materna si circulatia fetala: sangele celor doi nu se amesteca niciodata. Schimburile intre sangele mamei si cel al fatului se efectueaza exclusiv prin peretii vilozitatilor.
Micile lacuri sanguine separand trunchiurile viloase in care sunt imbibate vilozitatile contin circa 150 cm3 de sange care se reinnoieste de 3-4 ori pe minut.
Placenta se ingroasa progresiv numai prin alungirea si prin proliferarea vilozitatilor coriale, fara sa afecteze in vreun fel tesuturile materne. Dezvoltarea ei in suprafata este sensibil paralela cu cea a uterului. Ea acopera, pe toata durata sarcinii, intre 25 si 30% din suprafata interna a uterului.

Este pediculul care leaga copilul de mama prin intermediul placen­tei, in acest stadiu de dezvoltare, cordonul ombilical este inca foarte gros, deoarece in afara de cele doua artere si vena care asigura supravietuirea fatului, el mai contine si ansele intestinale rasucite, care nu pot fi cuprinse in cavitatea abdominala a fetusului, inca prea mica.
Vena ombilicala, aprovizionandu-se din sangele matern prin intermediul placentei, trimite hrana si oxigenul si le distribuie spre organele fatului, gratie unor mici capilare venoase. Apoi, arterele ombilicale evacueaza deseurile provenite din metabolismul fatului spre placenta, care le deverseaza in circulatia materna. Sa notam ca dupa nastere situatia se inverseaza: arterele transporta sangele bogat in substante nutritive si oxigen, iar venele colecteaza sangele incarcat cu deseuri.
Vasele ombilicale au peretii bogati in fibre musculare si elastice, si sunt inconjurate cu un fel de gel care are rol de protectie. Aceste elemente usureaza operatia de legare si de sectionare a cordonului ombilical la nastere si ajuta la obliterarea lui rapida.
Cordonul se alungeste si totodata se subtiaza in decursul sarcinii. Foarte suplu, el ii permite copilului sa faca toate miscarile posibile, in preajma nasterii are diametrul de circa 2 cm si masoara intre 50 si 60 cm in lungime.
La nastere, taierea cordonului ombilical rupe definitiv legaturile dintre circulatia materna si cea a copilului, care astfel devine total autonom. Ceea ce ramane din cordon pe abdomenul copilului se usuca si cade dupa cateva zile, lasand in urma o cicatrice caracteristica, denumita ombilic sau, popular, buric.
Cavitatea si lichidul amniotic
Hranit prin intermediul placentei si al cordonului ombilical, fatul este protejat prin invelisurile care il acopera. Legat doar prin cordonul ombilical, el sta suspendat in cavitatea amniotica asemenea unui cosmonaut, plutind in lichidul care o umple si facand o multime de giumbuslucuri.
Lichidul amniotic este un mediu de schimb suplimentar intre mama si copil, datorita substantelor pe care le contine. La inceput un lichid limpede, apos, secretat de celulele din amnios - membrana care delimiteaza cavitatea - el este imbogatit cu saruri minerale, apoi cu secretii provenind din corpul mamei si de la fetusul insusi, pe masura dezvoltarii lui.
Cantitatea de lichid amniotic variaza in functie de varsta sarcinii. Ea este de 20 cm3 in saptamana a 7-a, intre 300 si 400 cm3 in a 20-a, si de circa 1 litru, in luna a 9-a. In miscare permanenta, lichidul amniotic este reinnoit tot timpul. El este absorbit prin pielea si gura fatului. O parte din lichidul inghitit se transforma in urina si este eliminat in cavitatea amniotica, pe cand cealalta parte este absorbita prin intestin si intra in circulatia fetala, de unde, prin intermediul placentei, se reintoarce in organismul matern.