Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos
Navigare aproape doi ani
Preconceptia
Sarcina
Nasterea
Copilul sugar - bebelusul
Copilasul 1 - 2 ani
Copilasul 2 - 3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Copilul 6 - 11 ani
Adolescenta





povesti si povestiri pentru copii - povestioare pe care sa le citesti sau sa le spui copilului - >RATUSCA CEA URATA de Hans Christian Andersen





Era vreme frumoasa. Era vara, holdele erau galbene, ova­zul verde, finul era cladit in capite si cocostircul se plimba pe cimp cu picioarele lui lungi si rosii si clampanea pe egipteneste, fiindca limba asta o invatase de la maica-sa. De jur imprejurul ogoarelor si al pasunilor erau paduri mari si in mijlocul padurilor, helesteie adinei. Ce frumos era pretutindeni! Pe locurile acestea era un conac vechi, inconjurat de santuri adinci. de la ziduri pana la a.pa erau tot balarii, asa de inalte ineit unui co­pil, stind in picioare printre ele, nu i s-ar fi vazut capul; si erau asa de dese si de incilcite ca te puteai rataci prin ele ca-n pa­dure, in balariile acestea sedea o rata in cuibar si clocea; pana sa iasa puii, rata se plictisea grozav; nimeni nu venea sa vada ce mai face; celelalte rate mai bine se plimbau pe apa decat sa vie pana aici, sus, sa se aseze sub un brusture si sa stea de vor­ba cu dinsa.
In sfirsit a crapat un ou si dupa aceea altul si inca unul, pana a,u crapat toate. "Chiu - chiu" s-auzea din toate partile: galbenusurile prinsera viata, ratustele scoteau capul din gaoace.

-  Mac - mac! a spus rata si atunci toate au inceput sa macaiasca si ele cum puteau mai bine si se uitau in toate partile, printre buruienile verzi, si mama lor le lasa sa se uite cit vroiau, fiindca verdele e bun pentru ochi. f5f645fz37gfk

-  Ce mare-i lumea! ziceau puii.
Cred si eu, fiindca acuma aveau mai mult loc decat avuse­sera inainte, cand stateau in ou.
Credeti voi ca asta-i toata lumea? a spus mama. Lumea se intinde si mai departe, dincolo de gradina, pana la ogoarele preotului, dar pana acolo nu am fost nici eu. Sunteti toate? a intrebat ea si s-a ridicat din cuibar. Ba nu, uite ca nu-s toate, mai este un ou si-i cel mai mare. Dar oare cit are sa mai tie? Am inceput sa ma cam satur! Si s-a asezat iar in cuibar. .-  Ei, cum merge? a intreba.t o rata batrina care venise in. vizita.
- Mai am un ou -a raspuns rata; nu stiu ce-i cu el ca nu mai crapa dar ia uita-te la celelalte, ce zici, nu-s cele mai frumoase ratuste care s-au pomenit vreodata? Una nu-i care sa nu semene cu tata-sau; si ticalosul nici nu vine macar sa vada ce mai fac.

-  Ia sa vad si eu oul acela care nu vrea sa crape - a spus "batrina. Trebuie sa fie un ou de curca, am patit-o si eu odata
asa si am avut numai necazuri cu el, fiindca puilor de curca le e frica de apa. Nu,puteam sa-l fac sa se bage in apa cu nici un chip, macaiam cit ma tinea gitlejul, dar tot degeaba. Ia sa vad oul. Da, e de curca. Mai bine lasa-l si invata-ti copilasii sa inoate.

-  Am sa mai sed oleaca -- a zis rata. Am sezut atita, sa mai sed inca putin.
Cum vrei - spuse rata cea batrina si a plecat. In sfirsit, oul cel mare a crapat. "Chiu, chiu" - a spus puiul si a iesit din gaoace; era. mare si urit. Rata s-a uitat lung la el. "Da mare-i! Coscogeamite ratoi zise ea; nu seamana cu celelalte; sa iie to­tusi, un pui de curca? Am sa vad eu; am sa-l bag in apa, chrar daca o trebui sa-l imping cu de-a sila".           
A doua zi era vreme frumoasa. Toate buruienile cele verzi straluceau la soare. Rata s-a dus cu toata familia la apa. Zicea "mac-mac" si una cite una ratustele se bagau in apa; apa le ve­nea pana peste cap dar ele repede ieseau deasupra si inotau de minune; picioarele se puneau singure in miscare si toate erau acuma in apa, chiar si puiul cel urit si cenusiu.

-- Nu;-fiu-i de curca - spuse rata; uite ce bine da din picioare si ce drept se tine, e copilul meu. Si la urma urmei, daca te uiti mai bine la el, e chiar dragut. Mac-mac! Haideti dupa mine sa vedeti si voi lumea si sa va duc in curtea rate­lor, numai sa va tineti de mine sa nu va calce careva si feri-ti-va de mite.
Si asa au ajuns in curtea ratelor. Acolo era zarva cumplita fiindca in curte erau doua familii care a.cuma se luasera la cearta pentru un cap de scrumbie; dar s-au potolit repede fiindca a venit o mita si a insfacat ea capul.

-  Iaca, vedeti, asa. merg lucrurile pe lume! a spus rata si isi ascuti ciocul, fiindca si ea ar fi vrut sa insface capul de scrumbie. Tineti-va bine pe picioare - mai spuse ea. Vedeti rata aceea batrina? Macaiti cum se cuvine, duceti-va la ea si plecati-va gitul in fata ei; ea e cea mai simandicoasa dintre toate cite sunt aici; e de neam spaniol, de aceea e asa de grasa; si la picior are o panglica rosie; asta~i ceva nemaipomenit de frumos si-i cea mai mare cinste pe care o poate capata o rata; asta inseamna ca nu trebuie sa se piarda si trebuie sa fie cunoscuta de toata lumea, dobitoace si oameni. Macaiti! Nu va tineti picioarele inauntru. O ratusca bine crescuta isi raschireaza tare picioarele, a.sa cum face tata si mama: uite asa! Acum piecati-va gitul si spuneti "mac".
Ratustele au facut asa cum le-a invatat mama. Celelalte rate s-au uitat lung la ele apoi au spus cu glas taxe:


-  Ei poftim! Nu eram destule aici, au mai trebuit sa vina si astea! Si uite una ce urita-i! Nu! nu "se poate, e prea din caleaiara! Si o rata s-a si repezit si a ciupit-o pe ratusca de ceafa.

-  Las-o in pace! a spus mama. Ce ti-a facut?


-  Nune-a facut nimic, da-i asa de mare si de neobisnuita, ca trebuie numaidecat s-o luam la bataie.

-  Frumosi copii - a zis rata cu panglica la picior. Toti sunt frumosi numai unul n-a iesit cum trebuie. Ar trebui fa­cut din nou.

-  Asta nu se mai poate, cucoana mare - a spus rata-mama. E drept ca nu-i frumoasa ratusca, dar e placuta la fire si inoata tot a.sa de bine ca si celelalte, ba chiar mai bine. Eu cred ca are sa creasca frumos si cu vremea are sa se faca mai mica; a stat prea mult in ou si de aceea n-a capatat infati­sarea care trebuie.           .
Si rata a mingiiat-o usor pe ratusca. si i-a netezit penele.

-  De altfel - spuse ea - e ratoi, asa ca n-are prea mare insemnatate daca-i urit. Eu cred ca are sa se faca zdravan, se vede de pe acuma.

-  Celelalte sunt dragute - zise batrina. Acuma, sim-, titi-va ca. la voi acasa si, daca gasiti un cap de peste, puteti sa :mi-l aduceti.
Si asa au ramas aici ca la ele acasa.
Pe biata ratusca insa, aceea care iesise din ou cea din urma si care era asa de urita, toate ratele celelalte o ciupeau, o inghionteau si o luau peste picior; si nu numai ratele, dar si gainile. ..E prea mare" - ziceau toate orataniile din curte, iar curcanul, care se credea imparat fiindca venise pe lume cu pin- terii, se repezea la ratusca umflindu-se ca o corabie cu toate pinzele sus, tusea minios de citeva ori si i se inrosea tot capul. Saraca ratusca nu mai stia unde sa se mai duca si ce sa faca. Era mihnita din pricina ca era asa de urita si toate pasarile din. curie ridea.u de ea.
Asa a trecut ziua cea dintii, dar dupa aceea a fost din ce in ce mai rau. Toti o alungau pe ratusca, ba chiar pana si suro­rile "ei o ocarau si-i spuneau: ,,De te-ar prinde odata mita., uri-cioasa ce esti!" Mama-sa zicea si ea ,,Bine-ar fi sa pleci si sa nu te mai vad!" Ratele o ciupeau si gainile o bateau si o fata care ingrijea de pasari a dat in ea cu piciorul.
Ratusca n-a mai putut rabda si a sarit peste gard. Pasarile de prin stufisuri au zburat care incotro, speriate.
,.Fug de mine pentru ca sunt asa de urita" s-a gindit ratusca si a inchis o.chii, dar n-a. stat pe loc si a plecat mai departe. Si asa a ajuns la balta cea mare pe unde-s ratele, salbatice. Aici a stat toata noaptea, ostenita si amarita.
Dimineata, ratele salbatice s-au inaltat din stuf si s-au pregatit sa zboare; cand-au vazut-o pe tovarasa lor cea noua, s-au uitai lung la ea.

-  Ce fel de pasare esti tu? au intrebat ele si ratusca se intorcea in toatepartile si saluta cit putea mai frumos.

-  Grozav esti de urita! au spus ratele salbatice. Dar in sfirsit, noua putin ne pasa de asta, numai sa nu te mariti cu. careva din neamul nostru.
Biata ratusca numai la asta nu se gindea, sa se marite; doar atita voia, sa stea si ea in stuf si sa bea putintica apa de balta. A stat ea acolo doua zile. Dupa aceea au venit doua giste sal­batice sau mai bine zis doi ginsaci salbatici; nu era mult de cand iesis era din ou si de aceea erau asa de indrazneti.

-  Asculta, firtate - au spus ei; esti asa de urit incit esti chiar pe placul nostru. Vrei sa vii cu noi si sa fii pasare calatoare? Aici, alaturi, in alta mlastina, sunt citeva giste salbatice foarte dragute, toate domnisoare si toa.te pot sa spuna ga-ga-ga. Asa ca poti sa-ti gasesti norocul, chiar asa urit-. cum esti.
Deodata s-a a.uzit poc-poc si cei doi giscani au cazut morti in stuf si apa imprejur s-a facut rosie. Era vinatoare mare. Vinatorii stateau de jur imprejurul papurisului si unii sedeau chiar pe ramurile copacilor ce se intindeau deasupra stufului. Fumul albastru al prafului de pusca plutea, ca un nor peste copacii in­tunecati si se imprastia pe ape. Ciinii au venit pana la baltag trosc, trosc, se auzea din toate partile cum trosneste papura. Sa­raca ratusca nu mai putea de spaima. Isi intorcea capul ca sa-l ascunda sub apa si chiar in clipa aceea un ciine mare si fioros a aparut langa ea. Limba ii spinzura din gura si ochii ii luceau groaznic; si-a intins botul spre ratusca, si-a rinjit dintii si a plecat de acolo fara s-o insface.

-  Multumescu-ti, doamne! a oftat ratusca; sunt asa de urita, incit nici ciinM nu vor sa ma muste.
Ratusca a stat pitita in timp ce grindina de alice cadea peste papuris. Abia tirziu s-a facut liniste. Biata ratusca tot nu in­draznea sa se miste. A mai stat citeva ceasuri pana sa se ur­neasca. A iesit din balta si a plecat cit a putut mai repede, luind-o peste cimp. Numai ca mergea cam greu din pricina ca se stirnise furtuna si vintul vijiia.
Spre seara a ajuns la un bordei care era asa de darapanat, incit nici el singur nu stia in care parte sa se rastoarne si de aceea, deocamdata, raminea tot in picioare.
Asa de tare batea vintul, incit ratusca a trebuit sa se ghemuiasca jos langa bordei si sa se sprijine de el ca sa nu cada. Vijelia se intetea. Deodata ratusca a vazut ca usa de la bordei iesise dintr-o titina si atirna. strimba, asa ca prin deschizatura puteai sa intri inauntru; ca sa scape de vint, ratusca a intrat in bordei.
In coliba statea o baba cu un motan si o gaina. Motanul stia sa se alinte, sa toarca si imprastia chiar si scintei cand il frecai pe spate. Gaina avea picioare mici si scurte si facea oua si baba o iubea ca pe copilul ei.
Dimineata, toti a.u dat cu ochii de ratusca si motanul a inceput sa toarca si gaina sa cotcodaceasca.

-  Ce esti? a intrebat baba si s-a uitat prin casa, dar, cum nu vedea prea bine, i-a parut ca vede o rata mare si grasa care s-a ratacit.

-  Chiar imi pare bine! a spus ea. Acuma o sa am oua de rata. Numai de n-ar fi rato.I. Trebuie s-o punem la incercare.
Si ratusca. a fost pusa la incercare timp de trei saptamini, dar oua n-a facut. Si motanul era stapinul casei, si gaina stapina,, si mereu ziceau: "Noi si lumea", fiindca isi inchipuiau ca juma­tate din lume erau ei si, bineinteles, jumatatea cea mai fina. Ratusca spunea ca in privinta asta puteau fi si alte pareri, dar gaina nici nu voia sa stea de vorba.

-  Poti sa faci oua? intreaba ei. -    Nu.

-  Atunci tine-ti gura. Si motanul spunea:


-  Poti sa te alinti, sa torci si sa scoti scintei? " - Nu.

-  Atunci nu ai voie sa ai nici o parere cand vorbesc altii mai intelepti decat tine.
Ratusca sedea intr-un colt si era fara "chef. Deodata si-a adus aminte de aerul curat de afara si de lumina soarelui. Si a cuprins-o dorul de apa si o pofta grozava sa inoate; nu s-a putut opri si i-a spus si gainii.

-  Ce te-a apucat? a zis gaina. N-ai nici o treaba si de asta iti trec prin cap tot felul de prostii. Fa oua sau toarce si ai sa vezi ca nu te mai gindesti la fleacuri.

-  Dar e asa de frumos sa plutesti pe apa! a spus ratusca. E asa de placut Ha te bagi cu capul in apa si sa te dai la fund!

-  Ce mai placere si asta! a spus gaina. Ai innebunit! Ia intreaba pe motan, care-i ma.I destept dintre toti motanii, daca lui ii place sa inoate sau sa se scufunde in apa; despre mine nici nu mai vorbesc. Intreab-o si pe stapina noastra cea batrina, care-i mai inteleapta decat toti pe lume! Crezi tu ca ea are pofta sa inoate si sa se bage cu capul in apa?           

-  Voi nu ma intelegeti - raspunse ratusca.

-  Nu te intelegem? Atunci cine te-o fi intelegind? Doar n-ai fi vrind sa fii tu mai desteapta decat motanul si decat baba, ca sa nu mai pomenesc si de mine! Nu-ti impuia capul cu prostii, copila, si multumeste bunului Dumnezeu de norocul pe care ti-l-a dat. Nu esti multumita-ca stai in-casa la caldura si ca ai de la cine sa inveti lucruri folositoare? Dar tu esti numai o moftan-gioaica si cu tine nu-i de stat de vorba. Eu iti vreau binele, iti spun lucruri care poate nu-ti plac, dar sa stii ca numai prietenii adevarati vorbesc asa! Eu zic asa, sa inveti sa faci oua sau sa torci si sa scoti scintei. "                                               .

-  Ba eu cred c-am sa plec iar in lumea larga - a spus ratusca. .

-  Atunci pleaca - a. spus gaina.
Si ratusca a plecat. A inotat, s-a scufundat in apa, dar nici o vietate nu se uita la ea, asa era de urita! ;
A venit toamna, frunzele padurii s-sfu ingalbenit si s-au uscat; vintul le smulgea si le imprastia. Era frig; norii atirnau greu si erau albi de zapada. Biata ratusca n-o ducea deloc bine. Intr-o seara, tocmai cand asfintea frumos soarele, a venit un cird de pasari mari si minunate. Ratusca nu mai vazuse jnici-odata pasari asa de. frumoase. Erau albe ca zapada, si aveau niste gituri lungi si mladioase. Erau lebede. Glasul lor avea un sunet cu totul deosebit. Au stat putin, apoi si-au intins aripile iargi si marete si-au plecat mai departe in tarile calde cu lacuri albastre": S-au inaltat sus de tot si pe ratusca cea urita a cuprins-o o neliniste.ciudata; nu mai putea sta locului, se tot invirtea in apa ca titirezul, isi tot lungea gitul in sus catre lebede si sco­tea niste tipete asa de ascutite si de neobisnuite, incit se speria si ea. Nu putea sa uite pasarile acelea frumoase si fericite si, cand nu le-a mai zarit, s-a dat cu capul la fund in apa si cand s-a ridicat din nou la suprafata apei parca isi iesise din fire. Nu stia cum le cheama pe pasari, nu stia incotro au. plecat, dar ii erau dragi" cum nu-i mai fusese nimeni drag vreodata. Nu le pizmuia; cum s-ar fi putut ea gindi sa doreasca o asemenea dragalasenie?

Biata ratusca urita ar fi fost foarte multumita daca macar ratele ar fi primit-o printre ele.
Iarna era tot mai grea. Ratusca. trebuia sa inoate toata vre­mea incoace si incolo ca sa nu lase apa sa inghete cu totul, noaptea insa copca in care statea ea se facea tot mai ingusta; era-ger si gheata pe lac trosnea; ratusca trebuia sa dea mereu din picioare, ca sa nu inghete apa, dar de la o vreme a ostenit, nu s-a mai putut misca si a prins-o gheata.
Dimineata a trecut pe acolo un taran si a vazut-o. Taranul a dat cu piciorul in gheata si a sfarimat-o, a luat ratusca si a dus-o acasa la nevasta-sa.
Ratusca si-a venit iar in fire. Copiii au vrut sa se joace cu dinsa, dar ea a crezut ca vor s-o bata si de frica a sarit drept in oala cu lapte si laptele a tisnit in toate partile. Femeia a dat un strigat si a pocnit din palme si atunci ratusca s-a speriat si mai tare si a sarit in putineiul cu unt, pe urma intr-o caldare cu lapte si de acolo a zburat iar. Si avea o mutra!
Femeia s-a luat cu vatraiul dupa ea, copiii alergau si ei s-o prinda, razand si tipind. Noroc ca s-a deschis usa si ratusca a putut sa se furiseze afara si s-a asezat vlaguita in zapada care tocmai cazuse. Ar fi prea trist sa povestim .ce-a indurat si prin cite a trecut ratusca in iarna aceea. cand s-a facut iar cald si soare, ea statea in papurisul baltii. Cintau ciocirliile, venise iar primavara.
Si deodata ratusca a vazut ca poate sa-si intinda larg aripile si ca are in aripi o putere mai mare decat pana atunci. Si-a luat deodata zborul si nici n-a stiut cand a ajuns intr-o gradina mare, in care erau meri infloriti si tufe de liliac mirositor; cresteau chiar si pe marginea lacului. Ce frumos era aici! Dintre trestii iesira trei lebede plutind domol pe luciul apei. Ratusca stia ce pasari sunt si deodata o -cuprinse o mihnire ciudata.
"Am sa ma duc la pasarile acelea frumoase, si ele au sa ma bata si au sa ma omoare fiindca sunt asa de urita si indraznesc sa ma apropii de dinsele; dar nu-mi pasa! Mai bine sa ma omoare ele decat sa ma ciupeasca ratele, sa ma bata gainile, sa-mi dea cu piciorul fa.ta care ingrijeste orataniile si decat sa-sufar de frig si de foame toata iarna."
Si s-a ridicat si si-a luat zborul catre lebede. Lebedele, cand au vazut-o, au inceput sa dea din aripi si s-au indreptat spre ea.

-  Omoriti-ma! a. spus biata pasare si si-a plecat capul pe luciul apei asteptind moartea.
Dar cand colOj ce sa vada in apa? Chiar pe ea oglindita, dar acuma nu mai era o pasare cenusie si urita, era si ea. lebada i
Nu-i nimic daca te nasti printre rate, numai sa iesi dintr-un ou de lebada!
Pasarii nu-i parea rau ca indurase atitea necazuri; se putea bucura acuma si mai mult de fericirea ei.
Lebedele cele mari au venit la ea si au dezmierdat-o cu pliscurile. In gradina au venit citiva copii, au aruncat in apa piine si graunte. Deodata, cel mai mic a strigat:


-  Uite ca a mai venit una!
Si ceilalti au chiuit de bucurie si au strigat si ei:


-  Da, a mai venit una!
Au batut din palme si, sarind intr-un picior, s-au dus re­pede sa spuie tatei si mamei.
Apoi au venit iar, si au aruncat pe apa piine si cozonac si toti spuneau:


-  Asta care a venit acuma e cea mai frumoasa. Si lebedele cele batrine se plecau in fata ei.
Lebada cea tinara s-a rusinat si si-a ascuns capul in aripi; era foarte fericita dar nu se mindrea deloc; fiindca o inima buna nu e niciodata mindra. Se gindea cum fusese ea de prigonita si de batjocorita si acuma toti spuneau ca e cea mai frumoasa dintre toate pasarile; chiar si liliacul se apleca spre ea cu cren­gile in apa si soarele stralucea caldut si domol. Si lebada si-a intins aripile, si-a inaltat gitul si a spus din toata inima:

- Pe vremea cand eram o ratusca urita nici in vis nu m-as fi gindit la atita fericire.





Politica de confidentialitate
Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact