Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos
Navigare aproape doi ani
Preconceptia
Sarcina
Nasterea
Copilul sugar - bebelusul
Copilasul 1 - 2 ani
Copilasul 2 - 3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Copilul 6 - 11 ani
Adolescenta





povesti si povestiri pentru copii - povestioare pe care sa le citesti sau sa le spui copilului - >FRUNZA de Emil Garleanu





S-a desfacut din muguri, intr-o dimineata calda a inceputului de primavara. Cea dintai raza de soare s-a impletit pe dansa, ca o sarma de aur, facand-o sa tremure de fericirea unui asemenea atingeri. Ziua intai i s-a parut scurta si apropierea noptii o mahni. Lumina se stinse, racoarea o facu sa se zgribuleasca, sa se vare intre celelalte si sa astepte, atipind, pana a doua zi. venirea soarelui. e9e554ey38qss
Cu ce revarsare de stralucire se ridica stapanitorul lumii, pana sus, pe cer! Raza se scobori din nou si toata ziua, incalzita, frunza se scalda in albastru! vazduhului.
in scurta vreme se desfacu mare, verde, mai frumoasa ca toate, mai sus decat celelalte, tocmai in varf. De deasupra ii cadea lumina, dedesubt se ridica pana ia ea mireasma crinilor albi, singuratici, cu potirul plin de colbul aurului mirositor.
Un ciripit strain o mira. Si cea dintai randunica, venita de departe, taie albastrul ca o sageata, inconjura copacul de cateva ori, cu strigate de bucurie, apoi se aseza pe stesina casei, cantand mereu...

Dar, intr-o dimineata, raza de soare nu mai veni. Cerul ramase acoperit de nori. Cea dintai picatura de pioaie o izbi rece, greoaie. Cateva zile a plouat. Nici randunelele nu se mai vedeau. Dar mirosul crinilor, seara, se imprastia, puternic, umed; o ametea. Dupa zilele acestea lipsite de scanteiere, soarele rasari intr-o dimineata infocat, varsand parca flacari, incalzind totul in cateva clipe. Raza o fripse. In dupa-amiaza zilei acesteia, o pasarica, cu pene verzi si galbene, un scatiu, veni molesit de caldura, de se furisa sub dansa, la umbra, la adapost. Si frunza se bucura, acoperi cum putu mai bine pasarica; iar aceasta ciripi, intai inabusita, din gusa, apoi mai prelung, mai dulce, cum nu auzise frunza cantec.
Si in fiecare zi pasarea venea sa se ascunda de caldura cotropitoare, in fiecare zi frunza o ferea si seara cantecul se imprastia vesel.
Cat n-ar fi dat acum frunza pe o picatura de ploaie! Dar norii fugeau goniti de vanturile din inaltimi, cerul de sticla, inflacarat, uscase totul. Crinii nu mai miroseau, cand si cand rozeta, care isi scutura samanta coapta, imprastia mireasma ei in zorii unora din dimineti. Prea multa lumina, prea multa caldura.
Noptile senine, cu craiul nou, cerul spuzit de stele o fermecau. Ar fi vrut sa fie vesnic noapte...

Pasarea venea mereu, cateodata si noaptea ramanea acolo, atipind cu capsorul sub aripa.
Si trecu mult pana ce, odata, vantul de toamna incepu sa bata. Zilele erau mai racoroase, noptile mai reci, cerul arareori curat. Puternic sufla vantul tomnatic! Apusurile erau ca sangele si parca inroseau si pamantul. Frunza isi simti puterile slabite; cu greu putea sa tie piept vantului care o clatina in toate partile. Cateva tovarase, smulse, fluturara prin aer, apoi fusesera duse departe.
Pasarea ii venea mai rar, nu mai canta, si asta o mahnea cumplit.
Frunza tanjea, se ingalbenea; celelalte, de pe acelasi copac parca se ingalbenisera si mai repede. Incepusera sa cada. Frunza auzea mereu, de acolo, din varf, fosnetul cobitor al tovaraselor ce o paraseau, strecurandu-se usor, ca o soapta, asternandu-sejos, intr-un lavicer, pe deasupra caruia vantul alerga grabit.
De dimineata pana seara, si noaptea, frunzele cadeau intruna. Unele mai repezi, alteie mai domoale, leganandu-se in aer ca o aripa de fluture, aninandu-se de ramuri ca cerand ajutor; numai intr-un tarziu, dandu-se invinse, cadeau ingropandu-se intre celelalte. Intr-o dimineata se sperie. In tot copacul ramasese numai ea! Ramurile goale se loveau unele de altele, tremurand ca de frig. Deasupra, cerul cu nori greoi ca de bumbac; in largul lui, stoluri intregi de paseri plecau in sir; atunci baga de seama ca si cuiburile randuneleior ramasesera goale.
Un fior o strabatu si se gandi la paserea pe care nu o vazuse de cateva zile. In clipele acestea, cand parca se cutremura la gandul ca poate si dansa va trebui sa se desprinda, sa moara, ca si celelalte, vederea prietenei, pe care o adapostise atata, i-ar fi fost de ajutor.
Si paserea parca auzi chemarea tovarasei de altadata, veni, dar se opri putin, pe o alta ramura, ca si cand n-ar fi cunoscut locul obisnuit, fara sa intoarca macar capul, lovi cu varful aripii frunza, care, de-abia mai tinandu-se, cazu la randul ei.
Si lavicerul de jos se mai ingrasa, din ce fusese, cu aceasta, cea din urma, moarta.





Politica de confidentialitate
Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact