Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos
Navigare aproape doi ani
Preconceptia
Sarcina
Nasterea
Copilul sugar - bebelusul
Copilasul 1 - 2 ani
Copilasul 2 - 3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Copilul 6 - 11 ani
Adolescenta





povesti si povestiri pentru copii - povestioare pe care sa le citesti sau sa le spui copilului - >COADA URSOAICEI de Eugen JIANU




f2t9519fr58pex
Ursoaica s-a privit in oglinda izvorului si, plina de mi­rare, a vazut ca n-avea coada!

-  Mor-mor, a mormait ea. Mindrete mare cum sunt si taman eu sa n-am coada! Ia sa plec eu prin padure si sa-mi rostuiesc una. Cit mai faloasa!
N-a umblat mult ca a dat peste vulpe.

-  Cumatra, a intrebat-o ursoaica, n-ai vrea sa-mi imprumuti coada matale?


-  Nu pot, spuse vulpea. Fara ea m-ar ride ciinii. Asa, cand ma gonesc, eu tusti, fac coada intr-o parte, ei crezind ca am iuat-o si eu intr-acolo, alearga si intra cu fruntile in copaci, iar eu in asta timp am ajuns, hat departe.
Asa ca ursoaica a plecat intr-alta parte. Si s-a intilnit cu veverita.

-  Veverite a luat-o ursoaica mai pe departe. N-ai vrea sa-mi dai coada ta, s-o port si eu o zi, nu mai mult...


-  Nu pot! Daca as sta bearca, ar pune jderul laba pe mine. Ca eu cand sar din copac in copac, cu coada ma ajut. Ea imi tine echilibrul si ma ajuta sa cad mereu in pi­cioare!
A plecat din nou ursoaica hotarita sa nu se lase pagubita. In poiana s-a oprit in dreptul calului care pastea.

-  Calule, rogu-te, fii bun, imprumuta-mi coada ta aleasa.

-  Nu ma pot lipsi, ursoaica, nici macar o clipa de coada, ca ea ma fereste.de muste si de tauni...

Tot umblind asa, a ajuns ursoaica pe malul riului. Acolo a dat peste vidra, iesita la pescuit.

-  Vidro, tie ti-e de vreun folos coada? Ti-o trebui acolo, in imparatia apelor tale?


-  Pai cum altfel? Coada ma ajuta la inotat; cu ea cirmesc...

A ridicat ursoaica ochii catre crengisul si frunzisul co­pacilor si al tufanilor. Acolo, multime mare de pasari si pasaruici de tot felul, si mai mari si mai mici, fiecare cu coada ei.

-  Zau ca nu pot sa-ti dau coada mea, i-a raspuns gaita cea guresa. E cirma mea cand ma aflu in zbor!

-  Nici eu nu ma pot lipsi de coada, a adaugat cioca-nitoarea. Pe ea ma sprijin cand ma catar in copaci si bat cu ciocul prin scoarta lor ca sa-mi agonisesc yiermusii.

-  Mie imi foloseste deopotriva si cand zbor si cand ma preumblu in sus si-n jos pe trunchiul copacilor adunind ouale de ginganii, a mai zis si pitigoiul.

-  Hm, a mai mormait ursoaica, se vede treaba ca am sa ramin bearca. la sa ma duc eu la bufnita, inteleapta pa­durii.
Dar cum pasea catre scorbura bufnitei, a dat peste ie­pure.

-  Iepuras dragalas, imprumuta-mi o lecuta coada ma-taluta!

-  Bupuros. Numai ca n-am coada! La ce mi-ar folosi? S-o tirii dupa mine cand aierg incoace si incolo? Pai mai mult m-ar incurca . Si-ar pune degraba gheara pe mine toti cei care imi jinduiesc blana. Asa ca mai bine fara coada! Uite, poate vecina caprioara sa te ajute...


-  V-am auzit vorba adineauri, dar nici eu n-am coada. La ce mi-ar folosi! in locu! coditei am o pata alba. Ea e semnul pentru iezii mei cand ma urmeaza prin desisurile padurii: se tin dupa albeata si nu se- ratacesc!

A ajuns ursoaica la scorbura bufnitei. A stat acolo pana seara fiindca peste zi bufnita nu iese la lumina. A ascultat pasul ursoaicei, apoi i-a zis:

-  Toate cele ale padurii si ale vietatilor ei au rosturile for. Tie la ce ti-ar folosi coada? La agonisitul demancarii? Nu! La aparatul. Impotriva vrajmasilor? Nici atita! La um­blat? Deloc! Atunci? Numai asa, de fudulie? Paunul e sin­gura faptura care isi poarta coada de frumusete; din pri-
i cina asta o tine toata ziua infoiata! Si tot din pricina asta I? se si sfadeste cit e ziua de mare cu celalalt falos al ogra­zii: curcanul; fiecare infoindu-se in pene. Ba, daca stau si ma gindesc bine, si cozile lor au un rost pe lumea asta: le jumulesc oamenii ca sa-si faca podoabe pe la cusmi si pa­larii! Ce zici, ursoaico, ti-ar fi la indemana o coada pe care s-o porti zi de zi infoiata si sa se tina oamenii dupa tine, doar-doar or apuca sa prinda o pana din ea, iar tu sa fugi pe unde vezi cu ochii ca sa te feresti?


-  Ba, a mai mormait ursoaica si a plecat intr-ale ei. Tot fara de coada. Si cand s-a oprit la unda izvorului sa-si mai astimpere setea, ca doar umblase, nu gluma, dupa o coada, s-a vazut oglindita in ape.

-  la te uita ce bine imi sta asa fara de coada! Si cum as fi purtat-o daca as fi rostuit una! Pe spate? Pe laturi? Hm, mai mare risul. Mor-mor-mor, sa nu mai aud pe cineva pomenindu-mi de coada...





Politica de confidentialitate
Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact