Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos
Navigare aproape doi ani
Preconceptia
Sarcina
Nasterea
Copilul sugar - bebelusul
Copilasul 1 - 2 ani
Copilasul 2 - 3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Copilul 6 - 11 ani
Adolescenta





curiozitati din natura - Stiati ca? - TEPOASELE PUSTIURILOR ARIDE



Colindand drumurile serpuitoare ce leaga rarele sate de amerindieni din Arizo-i nordul Mexicului, ne va intampina o vegetatie stranie. Pe solul uscat, de natura vulcanica, acoperit cu bolovani, se intind naiisti si padurici alcatuite din felurite soiuri de plante, cu forme care de care mai originale. Indiferent de varietatea infatisarii ele au trei trasaturi comune: un trunchi verde, carnos, imbibat cu apa, o haina de tepi desi si flori mari ca niste palnii sau ca niste stelute simple sau batute, viu colorate (exceptand culoarea albastra), si cu un numar mare de stamine. Aceste trasaturi comune le reunesc intr-o familie mare, Cactaceae, care numara pana in prezent circa 2 500 de specii, grupate in circa 130 de genuri si trei subfamilii: Peireskioideae, Opuntioideae si Cereoideae. Unele din cacta-cee sunt pitice, cum ar ti Frailea pumila, ce nu depaseste 1-3 cm; altele gigantice, precum Camegia gigantea, ating 15-20 m inaltime.

Sa inaintam cu grija prin aceste pajisti tepoase.
Cei mai marunti reprezentanti ai originalei familii sunt cactusii mamilari. Par niste mingiute formate in mai multe ridi-caturi - mameloane - asemanatoare unor coaste rotunjite, strans legate intre ele. In varful acestor mingiute, dintre mameloane, apare o floare marunta, de obicei trandafirie.
Ceva mai rasariti sunt echinocactusii sau cactusii-arici. Intr-adevar, privindu-i din departare, avem senzatia unei uriase procesiuni de arici care, sub amenintarea unei Pnmejdii, au intepenit sub platosa lor gnitnpoasa. Din apropiere, ei au infatisarea unor pepeni cu mii si mii de ace de-a lungul coastelor proeminente. Uriasul lor este (>c'nmocactusul Vwiaga. Are forma unui pepene de 2-3 m inaltime si-l m grosime in varful caruia straluceste o floare galbuie cat o farfurie, cu nenumarate coaste aparate de spini lungi si duri, incalciti intr-o vata matasoasa.

In anul 1863, un esantion din aceasta specie a fost adus din Mexic cu multe sacrificii in Anglia. Acest „monstru" vegetal, cantarind, cu pamantul radacinilor, aproape 3 000 kg, a trebuit sa fie carat zeci de kilometri pe drumurile muntoase ale unei tari lipsite, pe atunci, de cai de comunicatie, pentru a putea fi imbarcat pe un vapor in portul cel mai apropiat. Acest cactus urias, laudat de toate ziarele timpului, a starnit valva catava vreme. Succesul sau nu a durat mult. Sub o scoarta aparent sanatoasa, batranetea si-a spus cuvantul si, intr-o buna zi, „regele cactusilor", cum era denumit, s-a naruit, prefacandu-se intr-o masa informa.
Cu toate dimensiunile sale impresionante, echinocactusul Visnaga este un pitic pe langa cactusul-lumanare, una dintre cele mai stranii plasmuiri ale naturii. Acolo unde se intalnesc 60-70 de exemplare, ai impresia ca te gasesti intr-o padure de basm. Direct din piatra seaca rasar coloane fantastice, inalte de 10-20 m, ori candelabre verzi, pe care ard ca niste beculele rosii florile inmiresmate. Pe drept cuvant, acesti cactusi - cunoscuti sub numele stiintific de Cereus, din cauza cerii care ii acopera - au primit pitorescul nume popular de cactusi-lumanari. Trunchiul lor cilindric, gros uneori de un metru, santuit in lungime, pare o imensa lumanare, mai subtire in partea de jos si mai groasa catre mijloc. S-ar crede ca aceste lumanari cu o baza atat de subreda pot fi usor rasturnate. Totusi 20-30 de oameni voinici abia pol culca la pamant o astfel de lumanare. Une ori, acesti cactusi au ramificatii laterale al coloanei, la fel de groase ca si trunchiul, cee, ce le da aspectul unor candelabre cu brate,

La Cereusul lui Pringle, ramificatiile pornite in sus din trunchiul comun gros cat trunchiul omului dau infatisarea unei maini cu degete.
La fel de impresionant este si Cereusul Idria, cu infatisarea lui de sageata lunga de 20-25 m, impietrita in spatiu, purtand in varf o floare cat o tava. Daca s-ar pune sub teasc un astfel de cactus urias s-ar putea scoate din el 10 vagoane-cisterna cu apa (10 000 1).
Terenurile mai accidentate sunt luate in primire de cactusii numiti de popor limba-soacrei (Opuntia), usor de identificat dupa tulpinile lor ca niste limbi verzi, articulate intre ele si articulate din loc in loc cu manunchi de tepi ascutiti, iesind din areolele pufoase, si cu glohidii, spini maruntis foarte subtiri, proprii acestei subfamilii. In pustiurile mexicane, opuntiile acopera hectare intregi. Populatiile de amerindieni le coc in spuza fierbinte pentru a le distruge tepii si le consuma cu aceeasi placere cu care noi manca4n dovleac sau mere la cuptor. O specie de limba-soacrei, Opuntia tomen-tosa, aclimatizata in Africa de Nord, era folosita drept garduri vii pentru buburuzele ce traiesc pe ele (Caccus cadi) si din care se scotea cosenila, o materie rosie, valoroasa si mult cautata.
Padurile de cactusi (Fig. 14), ca si baobabii africani, devin un adapost ideal pentru specii de pasari si mamifere care nu se tem de spinii sai, ci dimpotriva, se simt la adapost intre aceste retele de sarma ghimpata. Spinii puternici si iritanti desprinsi de pe tulpini servesc ca materie prima pentru confectionarea cuiburilor, plasate cu indemanare in hatisul aproape de nepatruns al originalelor paduri zbarlite. Pasarea Heleo-dyies^ bruneocapillus isi confectioneaza cuibul intre mingiutele echinocactusilor, iar un ¦ ozator de pustiu, Neotoma albigula, isi pune ostrete de spini la gura vizuinii, asezata la poalele unei opuntii sau a unui cactus ma-milar.
Si omul trage foloase de pe urma cactu-SHor o adevarata binefacere pentru popu-atllie loca'e de amerindieni. Fructele lor, cunoscute sub numele popular de pita maya, au forma unei pere de culoare gal-ben-verzuie, inarmata cu cateva ace imprastiate la suprafata. Carnea fructului, comestibila, are culoarea ciresei coapte sj este intesata cu rnici seminte negre. Fructele de pitamaya se usuca pentru iarna ori se pastreaza in stare proaspata multa vreme, in ulcele ingropate in pamant. Din carnea lor se scoate un sirop de culoare bruna, comercializat sub numele de sistor. Tot din acest fruct se prepara o bautura invioratoare, cu gust de bere, numita tiswein, prin fermentarea siropului sau a carnii proaspete. Amerindienii Papaio folosesc fructele unei alte specii de cactus (Cereus thurberi), asemanatoare unor oua, acoperite cu spini lungi si negri, cu o carne mai parfumata mai viu colorata, mai dulce si mai zemoasa, jjn care scot aceleasi produse, insa de o calitate superioara.






Politica de confidentialitate
Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact