Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos
Navigare aproape doi ani
Preconceptia
Sarcina
Nasterea
Copilul sugar - bebelusul
Copilasul 1 - 2 ani
Copilasul 2 - 3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Copilul 6 - 11 ani
Adolescenta





curiozitati din natura - Stiati ca? - PLANTELE FURNICILOR



Se pare ca, dintre toate animalele, furnicile sunt cele mai dispuse sa duca un trai comun cu plantele, sa se foloseasca din plin de „avantajele" unor spatii locative confortabile, inzestrate cu rezervoare de dulciuri, dar, intr-un anumit fel, sa le raspunda cu „contraservicii", aparandu-le si chiar procurandu-le materia prima.
Plantele atrag furnicile prin sucurile dulci secretate de anumite glande de pe frunze si tulpini, prin „gogosile" de pe frunze, numite corpusculii Miiller, formatii sferice bogate in albumina si perfect adaptate traiului social al furnicilor, din interiorul organismului lor.
Printre cei mai vestiti simbionti vegetali ai furnicilor se numara salcamul cornut (Acacia cornigera), ale carui frunze sunt inzestrate la baza cu doi spini puternici ce comunica intre ei, indoiti asemenea unui corn de bou. Spatiul gol din interiorul spinilor este locuit de doua specii de furnici, Pseudomyrex bicolor si Crematogaster, atrase de belsugul de nectar secretat de petiol. Fiind antagonice, aceste furnici nu traiesc impreuna, ci pe exemplare separate de copaci.

Cu acest soi de copaci, s-a facut o experienta interesanta. Cultivat in gradina, deci lipsit de simbiontul sau animal, si-a pierdui caracterele castigate in stare salbatica. Spinii sai au devenit moi si plini de maduva, iar cantitatea de nectar a scazut considerabil. N-a fost greu de presupus ca forma, dimensiunile si duritatea spinilor depindeau de simbioza cu furnicile, a caror prezenta iritanta ii transformase in niste organe redutabile de aparare impotriva erbi-vorelor. Profitul plantei de pe urma traiului in comun cu furnicile era evident. Alaturi de spini, mirosul usturator provocat de acidul formic, impregnat in frunze si ramuri, contribuie si el la alungarea dusmanilor, deci la protectia gazdelor.

In padurile arhipelagului malaiezian, si in special in insulele Moluku, se intalneste o frumoasa euforbiacee, Endospernium molucanwn. Tulpina sa este plina de scorburi, adapostul unui neam de furnici care se hranesc, de asemenea, cu nectarul produs de petioli. Se pare ca dimensiunile considerabile ale acestui copac se datoresc excitatiei chimice produse de prezenta furnicilor, deoarece atunci cand el este cultivat in gradinile botanice tropicale, cu toate ingrijirile atente ce i se dau, nu atinge nici macar a treia parte din dimensiunile sale obisnuite.
Si la o verbenacee exotica, Cleroden-dron fistulosum, furnicile locuiesc in interiorul tulpinii. Internodurile acesteia sunt foarte umflate si interiorul lor comunica cu exteriorul printr-un orificiu asezat dedesubtul locului de insertie a frunzei. La a-ceasta planta, serviciul adus de furnici este de alta natura. Este de ajuns ca un animal sa atinga o frunza sau o ramura si furnicile navalesc asupra oaspetelui nepoftit, alun-gandu-l cu muscaturi cumplite.
Cei mai bine studiati dintre arborii „gazde de furnici" - mirmecofili - sunt Ce-cropia si Mynnecodia.

Cecropia - arbore drept si zvelt, cu frunze mari, digitiforme, ruda cu urzica noastra -creste in America, din Mexic pana in Brazilia, in interiorul tulpinilor lor traiesc u-nele din cele mai razboinice furnici, Azteca; acestea isi apara cu strasnicie locuinta de asalturile furnicilor-taietoare-de-frunze, care adeseori navalesc in mare numar asupra acestor copaci.
Tulpina Cecropiei este goala, ca la bambus, fiind divizata prin despartituri transversale intre etajele internodurilor. In fiecare internod se afla niste canale care strapung pana aproape de exterior tulpina. Ele pot fi asemanate cu niste ferestre sau usi acoperite cu o membrana subtire. Matca furnicilor roade membrana si patrunde asttel in interiorul locuintei. Aici isi depune °uale. Usa creste curand la loc, sub forma unui tesut verde, ascunzand perfect matca si puii. Ca nu cumva usa sa se ingroase si s"° imobilizeze ca intr-o inchisoare, matca roade o parte din grosimea acesteia, asigurandu-si drumul spre libertate si hranin-du-se in acelasi timp.

Alaturi de „crese", planta pune la dispozitia furnicilor si o „sufragerie", unde le asteapta micile „gogosi" bogate in albu-mine si grasimi, aflate la baza petiolilor. Pe masura ce „gogosile" sunt consumate de furnici, planta fabrica la iuteala altele.
Mynnecodia este o rubiacee epifita, care traieste in varful copacilor tropicali, agatata de ramuri prin cateva radacini ad-ventive. La prima vedere seamana cu un cartof enorm si tepos, pe care cresc, din loc in loc, tulpini cu cateva frunze. Aceste tubercule gigantice sunt strabatute in interior de numeroase galerii comunicante ce se deschid in afara prin mai multe orificii. Toate cavitatile sunt locuite de furnici, care isi apara cu furie teritoriul la cel mai mic semnal de alarma. (Fig. 18)
Daca punem sa incolteasca o samanta de Mynnecodia vom observa ca planta prezinta la baza o umflatura si un orificiu, asa ca ele nu pot fi considerate - cum credeau unii botanisti - o opera a furnicilor. Nu-i mai putin adevarat ca, lipsite de furnici, aceste tubercule prezinta toate particularitatile amintite, dar dimensiunile lor sunt mai reduse. Asadar, furnicile favorizeaza puternica dezvoltare a tuberculelor care, prin natura lor spongioasa, devin pretioase rezervoare de apa pentru restul plantei. Totodata, excrementele furnicilor, care se acumuleaza in interiorul umflaturii ei, servesc Myrmecodiei, planta epifita, sa inlocuiasca sarurile minerale din sol.








Politica de confidentialitate
Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact