Copilasul.com - fabulele cele mai alese - portalul parintilor - mamici si tatici fabule pentru copii - copilul meu, parinti (mama si tata) vreau sa cresc mare si sanatos
Navigare aproape doi ani
Preconceptia
Sarcina
Nasterea
Copilul sugar - bebelusul
Copilasul 1 - 2 ani
Copilasul 2 - 3 ani
Copilul 3 - 6 ani
Copilul 6 - 11 ani
Adolescenta





Basme. ... Povesti si Basme pentru cei mici - povesti pentru culcare care ajuta copilul sa doarma. - >PRISLEA CEL VOINIC SI MERELE DE AUR - de Petre Ispirescu




A fost odata ca niciodata. s1g536sn49mxu
Era odata un imparat puternic si mare si avea pe langa pa-laturile sale o gradina frumoasa, bogata de flori si mestesugita nevoie mare! Asa gradina nu se mai vazuse pana atunci, p-acolo. In fundul gradinii avea si un mar care facea mere de aur si, de cand il avea el, nu putuse sa manince din pom mere coapte, caci, dupa ce le vedea inflorind, crescind, pirguindu-se, venea oare­cine noaptea si le fura, tocmai cand erau sa se coaca. Toti paz­nicii din toata imparatia si cei mai alesi ostasi, pe care ii pusese imparatul ca sa pindeasca, n-au putut sa prinza pe hoti. In cele mai de pe urma, veni fiul cel mai mare al imparatului si-i zise:


-  Tata, am crescut in palaturile tale, m-am plimbat prin asta gradina de atitea ori si am vazut roade foarte frumoase in pomul din fundul gradinii, dar n-am putut gusta niciodata din ele; acum a dat in copt, da-mi voie ca noptile astea sa pazesc insumi si ma prinz ca voi pune mina pe acel tilhar care ne jefuieste.

-  Dragul meu - zise tata-sau - atitia oameni voinici au pazit si n-au facut nici o isprava. Doresc prea mult sa vaz la masa mea macar un mar din acest pom care m-a tinut atita suma de bani si de aceea, iata, ma induplec si te las ca sa pin-desti, macar ca nu-mi vine a crede ca o sa izbutesti.
Atunci fiul imparatului se puse la pinda o saptamina in­treaga: noaptea pindea si ziua se odihnea; iara cand fu intr-o dimineata, se intoarse trist la. tata-sau si-i spuse cum priveghease pana la miezul noptii, cum mai pe urma il apucase o piroteala de nu se mai putea tinea pe picioare, cum, mai tirziu, somnul il coplesi si cazu ca un mort, fara sa se poata destepta decat tocmai cand soarele era radicat de doua sulite, si atuncea vazu ca merele lipsesc. Nepovestita fu mihnirea tatalui sau, cand auzi spuindu-i-se asta intimplare.
De sila, de mila, fu nevoit a mai astepta inca un an, ca sa faca si voia fiului sau cel mijlociu, care cerea cu staruinta de la tata-sau ca sa-l lase si pe dinsul sa pindeasca, si se lega ca el va prinde pe hotii care ii faceau atita intristare.
Timpul veni, merele incepura a se pirgui; atunci fiul sau cel mijlociu pazi si el; dara pati ca si frate-sau cel mare.
Tata-sau, deznadajduit, pusese in gind sa-l taie; dar fiul sau cel mai mic, Prislea, veni cu rugaciune catre tata-sau, si-i zise:


-  Tata, atitia ani l-ai tinut, ai suferit atitea necazuri dupa urma acestui pom, mai lasa-l, rogu-te, si anul acesta, sa-mi incerc si eu norocul.

-  Fugi d-aci, nesocotitule, zise imparatul. Fratii tai cei mai mari, atiti si atiti oameni voinici si deprinsi cu nevoile n-au putut face nimic, si tocmai tu, un mucos ca tine, o sa izbuteasca? N-a.uzi tu ce prapastii spun fratii tai? Aici trebuie sa fie ceva vraji.

-  Eu nu ma incumat - zise Prislea - a prinde pe hoti, ci zic ca o incercare, de voi face si eu, nu poate sa-si aduca nici un rau.
Imparatul se indupleca si mai lasa pomul netaiat inca un an.
Sosi primavara: pomul inflori mai frumos si lega mai mult decat altadata. Imparatul se veseli de frumusetea florilor si de multimea roadelor sale, dara cand se gindea ca nici in anul acesta n-o sa aiba parte de merele lui cele aurite, se caia ca l-a lasat netaiat.
Prislea se ducea adesea prin gradina, da ocol marului si tot planuia. In sfirsit, merele incepura a se pirgui. Atunci fiul eel mic al imparatului zise:


-  Tata, iata a sosit timpul; ma duc sa pindesc si eu.

-  Du-te, zise imparatul, dara negresit ca si tu ai sa te in­torci rusinat ca fratii cei mai mari.

-  Pentru mine n-are sa fie asa mare rusine, zise el; fiindca eu nu numai ca sunt mai mic, dar nici nu ma leg ca sa prinz pe tilhari, ci numai o cercare sa fac.
Cum veni seara se duse, isi lua carti de cetit, doua tepuse, arcul si tolba cu sagetile. Isi alese un loc de prnda intr-un colt pe langa pom, batu tepusele in pamint si se puse intre ele, asa cum sa-i vina unul dinainte si altul la spate ca, daca ii va veni somn si ar motai, sa se loveasca cu barba in cel de dinaintea lui si, daca ar da capul pe spate, sa se loveasca cu ceafa in cel de dinapoi.
Astfel pindi pana cand, intr-una din nopti, cam dupa miezul noptii, simti ca-l atinge incetisor boarea zorilor care il imbata ca mirosul cel mai placut, o piroteala molesitoare se alega de ochii lui; dara loviturile ce le suferi vrind sa motaiasca il des­teptara si ramase priveghind pana cand, pe la revarsat de zori, un usor fisiit se auzi prin gradina. Atunci, cu ochii tinta la pom, lua arcul si sta gata; fisiitul se auzi mai tare si un oarecine se apropie de pom si se apuca de ramurile lui; atunci el dete o sa­geata, dete doua si, cand dete cu a treia, un geamat iesi de langa pom si apoi o tacere de moarte se facu; iara el, cum se lumina putin, culese citeva mere din pom, le puse pe o tipsie de aur si le duse la tatal sau.
Niciodata n-a simtit imparatul o mai mare bucurie decat cand a vazut Ia masa sa merele de aur din care nu gustase nici­odata.

-  Acum - zise Prislea - sa cautam si pe hot.
Dara imparatul, multumit ca pipaise merele cele aurite, nu mai voia sa stie de hoti. Fiul sau insa nu se lasa cu una cu doua, ci, aratind imparatului dira de singe ce lasase pe pamint rana ce facuse hotului, ii spusese ca se duce sa-l caute si sa-l aduca imparatului chiar din gaura de sarpe. Si chiar de a doua zi vorbi cu fratii lui ca sa mearga impreuna pe urma hotului si sa-l prinza.
Fratii sai prinsera pizma pe el pentru ca fusese mai vrednic decat dinsii si cautau prilej ca sa-l piarza; de aceea si voira bucuros sa mearga. Ei se pregatira si pornira.
Se luara, deci, dupa dira singelui si mersera, mersera, pana ce iesira la pustietate, de acolo mai mersera oleaca pana ce detera de o prapastie, unde se si pierdu dira. Ocolira impregiurul pra-pastiei si vazura ca dira de singe nu mai inainta. Atunci pricepura ei ca in prapastia aceea trebuie sa locuiasca furul merelor.
Dara cum sa se lase inauntru? Poruncira numaidecat virteje si funii groase si indata se si gatira. Le asezara si se lasa fratele cel mare.

-  Dara - zise el cand voi scutura fringhia, sa ma scoa­teti afara.
Asa si facura. Dupa fratele cel mare se cobori cel mijlociu si facu si el ca si cel dintii, atita numai ca se lasa ceva mai in jos.

-  Acum e rindul meu sa ma las in prapastie, zise Prislea, vazind ca fratii cei mari se codesc; cand voi misca fringhia, voi mai mult sa ma lasati in jos; si dupa ce veti vedea ca fringhia nu se mai duce la vale, sa puneti paznici sa pazeasca si, cand veti vedea ca fringhia se misca de loveste marginile groapei, sa o trageti afara.
Se lasa si cel mai mic din frati si, de ce misca fringhia, d-aia il lasa mai jos, si-l lasara, si-l lasara, pana ce vazura ca fringhia nu mai sta intinsa, cum este cand are ceva atirnat de capatul ei.
"Atunci fratii tinura sfat si zisera:


-  Sa asteptam pana ce vom vedea daca face vreo izbinda, si atunci, ori bine ori rau de va face, sa-l pierdem, ca sa ne cura­tim de unul ca dinsul care ne face de rusine.
Prislea ajunse pe tarimul celalalt, se uita cu sfiala in toate partile, si cu mare mirare vazu toate lucrurile schimbate; pamintul, florile, copacii, lighioni altfel faptuite erau pe-acolo. Deocamdata ii cam fu frica, dara, imbarbatindu-se, apuca pe un drum si merse pana dete de niste palaturi cu totul si cu totul de arama.
Nevazind nici pui de om pe care sa-l intrebe cite ceva, intra in palat, ca sa vaza cine locuia acolo. In pragul usei il intimpina o fata frumusica, care zise:


-  Multumesc lui Dumnezeu ca ajunsei sa mai vaz om de pe tarimul nostru. Cum ai ajuns aice, frate, il intreba ea; aici este mosia a trei frati zmei, care ne-au rapit de la parintii nostri, si suntem trei surori si fete de imparat de pe tarimul de unde esti tu.
Atunci el povesti in scurt toata istoria cu merele, cum a ranit pe hot si cum a venit dupa dira singelui pana la groapa pe unde s-a lasat in jos la ea, si o intreba ce fel de oameni sunt zmeii aceia si daca sunt voinici.
Ea ii spuse apoi ca fiecare din zmei si-a ales cite una din ele si le tot silesc sa-i ia de barbati, iara ele se tot impotrivesc cu fel de fel de vorbe, cerindu-le cite in luna si in soare, si ei se fac luntre si punte de le implinesc toate voile.

-  Ei sunt in adevar voinici - adaoga ea - insa cu vrerea lui Dumnezeu poate vei birui. Dar pana una alta ascunde-te, vai de mine! undeva, sa nu dea zmeul peste tine in casa lui, ca e nabadaios si se face leu-para.leu. Acum e timpul cand are sa vina la prinz, si are obicei de arunca buzduganul cale de un co­nac si loveste in usa, in masa si se pune in cui.
N-apuca sa ispraveasca vorba, si se auzi ceva ca suiera, ca loveste in usa, in masa, si buzduganul se arata si se aseza in cui. Dara Prislea lua buzduganul, il azvirli inapoi mai departe decat il azvirlise zmeul; si, cand era prin dreptul lui, il atinse pe umere.
Zmeul, speriat, statu in loc, se uita dupa buzdugan, se duse
de-l lua si se intoarse acasa. cand era la poarta, incepu sa strige:


-  Him! him! aici miroase a carne de om de pe tarimul cellalt; si, vazind pe fiul de imparat ce-i iesise inainte, ii zise: Ce vint te-a adus pe aici, omule, ca sa-ti ramiie oasele pe alt tarim?


-  Am venit ca sa prinz pe furii merelor de aur ale tatalui meu.

-  Noi suniem, ii zise zmeul; cum vrei sa ne batem? In buzdugane sa ne lovim, in sabii sa ne taiem, ori in lupta sa ne luptam?


-  Ba in lupta, ca e mai dreapta, raspunse Prislea.
Atunci se apucara la trinta, si se luptara, si se luptara si se luptara, pana cand zmeul baga pe Prislea in pamint pana la glezne; iar Prislea se opinti o data, aduse pe zmeu si, trintindu-l, il baga in pamint pana in genunchi si-i taie capul.
Fata, cu ochii plini de lacrami, ii multumi ca a scapat-o de zmeu, si-l ruga sa-i fie mila si de surorile ei.
Dupa ce se odihni vreo doua zile, porni, dupa povata fetei, Ia sora-sa cea mijlocie care avea palaturile de argint.
Acolo, ca si la cea mare, fu primit cu bucurie; fata il ruga sa se ascunza; iar el nu voi; ci, cand veni buzduganul sa se aseze in cui, pe care il aruncase zmeul ei cale de doua conace, el arunca mult mai indarat, izbind si pe zmeu in cap; iara zmeul veni turburat, se lupta cu Prislea ca si frate-sau cel mare si ra­mase si el mort.
Fata, dupa ce ii multumi, il povatui cum sa faca ca sa scape din robie, si pe sora lor cea mica.

-  Desi e mai puternic - zise fata - decat fratii lui pe care i-ai omorit, dar cu ajutorul lui Dumnezeu si mai ales ca e si cam bolnav din lovitura ce i-ai dat cu sageata cand a vrut sa fure merele, nadajduiesc ca-i vei veni de hac.
O saptamina intreaga se desfatara impreuna cu amindoua fetele, si Prislea, odihnindu-se de ostenelile ce incercase, porni si catre zmeul de al treilea.
Vazind palaturile de aur in care locuia zmeul cel mic, ra­mase cam pe ginduri, dara, luindu-si inima in dinti, intra inauntru.
Cum il vazu fata, il ruga ca pe Dumnezeu sa o scape de zmeu, care, zicea ea, e otarit ca, indata ce se va face sanatos bine, sa o sileasca oricum sa se insoteasca cu dinsul.
Abia ispravise vorba si buzduganul, izbind in usa si in masa, se puse in cui. Prislea intreba ce putere are zmeul si ii spuse ca arunca buzduganul cale de trei conace; atunci el il arunca si mai departe, lovindu-l in piept.
Zmeul, turburat de minie, se intoarse numaidecat acasa.

-  Cine este acela care a cutezat sa calce hotarele mele si sa intre in casa mea?


-  Eu sunt, zise Prislea.

-  Daca esti tu - ii raspunse zmeul - am sa te pedepsesc amar pentru nesocotinta ta. Cum ai vrut, venit-ai; dara nu te vei mai duce cum vei voi.

-  Cu ajutorul lui Dumnezeu - ii raspunse Prislea - am eu ac si de cojocul tau.
Atunci se invoira sa se ia la lupta dreapta,
si se luptara, si se luptara zi de vara pana seara:
iara cand fu pe la namiez, se facura amindoi doua focuri si asa se bateau; un corb insa le tot da ocol, croncanind. Vazindu-l, zmeul ii zise:


-  Corbule, corbule! ia seu in unghiile tale si pune peste mine, ca-ti voi da stirvul asta tie.

-  Corbule, corbule! ii zise si Prislea, daca vei pune peste mine seu, eu iti voi da trei stirvuri.

-  Unde da Dumnezeu sa caza o asemenea tifla peste mine! Mi-as satura salasul intreg.

-  Adevar graieste gura mea, ii raspunse Prislea.
Corbul, fara a mai intirzia, aduse in unghiile sale seu, puse "peste viteazul Prislea, si prinse mai multa putere.
Catre seara zise zmeul catra fata de imparat, care privea la dinsii cum se luptau, dupa ce se facusera iara oameni:


-  Frumusica mea, da-mi nitica apa sa ma racoresc, si-ti fagaduiesc sa ne cununam chiar miine.

-  Frumusica mea - ii zise si Prislea - da-mi mie apa, si-ti fagaduiesc sa te duc pe tarimul nostru si acolo sa ne cu­nunam.

-  Sa-ti auza Dumnezeu vorba, voinice, si sa-ti implineasca gindul! ii raspunse ea. Fata de imparat dete apa lui Prislea de bau si prinse mai multa putere; atunci strinse pe zmeu in brate, il ridica in sus si, cand il lasa jos, il baga pana in genunchi in pamint; se opinti si zmeul, ridica si el in sus pe Prislea si, lasindu-l jos, il baga pana la briu; puindu-si toate puterile, Prislea mai strinse o data pe zmeu de-i pirii oasele si, aducindu-l, il trinti asa de grozav, de il baga pana in git in pamint si-i taie capul; iara fetele, de bucurie, se adunara impregiurul lui, il luau in brate, il sarutau si ii zisera:

- De azi inainte, frate sa ne fii.
Ii spusera apoi ca fiecare din palaturile zmeilor are cite un bici, cu care loveste in cele patru colturi ale lor si se fac niste mere. Asa facura si fiecare din fete avu cite un mar. Se prega­tira, deci, sa se intoarca pe tarimul nostru.
Ajungind la groapa, clatina fringhia de se lovi de toate marginile groapei. Paznicii de sus pricepura ca trebuie sa traga fringhia. Se pusera la virtejuri si scoasera pe fata cea mare cu marul ei de arama.
Ea, cum ajunse sus, arata un ravasel ce-i dase Prislea, in care scria ca are sa ia de barbat pe frate-sau cel mai mare.
Bucuria fetei fu nespusa cand se vazu iara pe lumea unde se nascuse.
Lasara din nou fringhia si scoasera si pe fata cea mijlocie, cu marul ei cel de argint si cu o alta scrisoare, in care o hotara Prislea de sotie fratelui celui mijlociu.
Mai lasara fringhia si scoasera si pe fata cea mica: aceasta era logodnica lui Prislea; insa marul ei cel de aur nu-l dete, ci il tinu la sine.
El simtise de mai-nainte ca fratii sai ii poarta simbetele si, cand se mai lasa fringhia ca sa-l ridice si pe el, dinsul lega o piatra si puse caciula deasupra ei, sa-i cerce; iara fratii daca vazura caciula, socotind ca este fratele lor cel mic, slabira virtejele si detera drumul franghiei, care se lasa in jos cu mare iuteala, ceea ce facu pe frati sa creaza ca Prislea s-a prapadit.
Luara deci fetele, le dusera la imparatul, ii spusera cu prefa­cuta mihnire ca fratele lor s-a prapadit, si se cununara cu fetele, dupa cum rinduise Prislea. Iara cea mica nu voia cu nici un chip sa se marite, nici sa ia pe altul.
Prislea, care sedea deoparte, vazu piatra care cazuse cu zgo­mot, multumi lui Dumnezeu ca i-a scapat zilele si se gindea ce sa faca ca sa iasa afara. Pre cand se gindea si se plingea, dinsul auzi un tipat si o vaietare care ii umplu inima de jale; se uita imprejur si vazu un balaur care se incolacise pe un copaci si se urca sa manince niste pui de zgripsor. Scoase palosul Prislea, se repezi la balaur si numaidecat il facu in bucatele. Puii, cum vazura. Ii multumira si-i zisera:


-  Vino incoa, omule viteaz, sa te ascundem aici, ca de te va vedea mama noastra, te inghite de bucurie.
Trasera o pana de la unul din pui si-l ascunsera in ea. cand veni zgripsoroaica si vazu gramada aia mare de bu­catele de balaur. Intreba pe pui cine le-a facut ast bine?


-  Mama - zisera ei - este un om de pe tarimul celalalt si a apucat incoa spre rasarit.

-  Ma duc - le zise ea - sa-i multumesc.
Ea porni ca vintul inspre partea incotro ii spusesera puii ca a apucat omul. Dupa citeva minute, se intoarse:


-  Spuneti-mi drept - le zise - incotro s-a dus.

-  Spre apus, mama.
Si intr-o bucata de vreme, ca de cand incepui sa va poves­tesc, strabatu cele patru parti ale tarimului de jos si se intoarse cu desert. Ea ceru ca numaidecat sa-i spuie. In cele mai de pe urma, ii zisera puii:


-  Daca ti l-om arata, mama, ne fagaduiesti ca nu-i vei face nimic?


-  Va fagaduiesc, dragii mei.
Atunci ei il scoasera din pana si il aratara: iara ea, de bucurie, il strinse in brate si cit p-aci sa-l inghita, daca nu l-ar fi acoperit puii.

-  Ce bine vrei sa-ti fac si eu, pentru ca mi-ai scapat puii de moarte?


-  Sa ma scoti pe tarimul celalalt, raspunse Prislea.

-  Greu lucru mi-ai cerut, ii zise zgripsoroaica; dara pen­tru ca tie iti sunt datoare mintuirea puilor mei, ma invoiesc la asta. Pregateste 100 oca de carne facuta bucatele de cite o oca una si-l00 de piini.
Facu ce facu Prislea, gati piinile si carnea si le aduse la gura groapei. Zgripsoroaica zise:


-  Pune-te deasupra mea cu merinde cu tot si, de cite ori oi intoarce capul, sa-mi dai cite o piine si cite o bucata de carne.
Se asezara si pornira, dindu-i, de cite ori cerea, piine si carne. cand era aproape, aproape sa iasa deasupra, pasarea uriasa mai intoarse capul sa-i mai dea demancare; dara carnea se sfir-sise. Atunci Prislea, fara sa-si piarda cumpatul, trase palosul si-si taie o bucata de carne moale din coapsa piciorului de sus si o dete zgripsoroaicei.
Dupa ce ajunsera deasupra si vazu ca Prislea nu putea sa imbie ii zise zgripsoroaica:

- Daca nu era binele ce mi-ai facut si rugaciunea puilor mei, mai ca te mancam. Eu am simtit ca bucata care mi-ai dat in urma era mai dulce decat cea de mai inainte, si n-am in­ghitit-o; rau ai facut de mi-ai dat-o.
Apoi o dete afara dintr-insa, i-o puse la loc, o unse cu scui­pat de al sau si se lipi. Atunci se imbratisara, isi multumira unul altuia si se despartira; ea se duse in prapastia de unde iesisera si Prislea pleca catre imparatia tatalui sau.
Plecind catre orasul in care locuiau parintii si fratii lui, im­bracat fiind in haine proaste taranesti, intilni niste drumeti si afla de la dinsii ca fratii lui au luat de sotii pe fetele care le-a trimis el, dupa cum le hotarise insusi, ca parintii lui erau foarte mihniti de pieirea fiului lor celui mai mic, ca fata cea, mica e imbracata in negru si-l jeleste si ca nu voieste a se marita nici in ruptul capului, macar ca au petit-o mai multi fii de imparat; ca acum, in cele din urma, fratii lui i-au adus un ginere prea frumos si ca o silesc cu totii sa-l ia si ca nu se stie de va putea scapa.
Prislea, auzind de toate acestea, nu putin s-a intristat in sufletul lui si, cu inima infrinta, a intrat in oras. Mai cercetind in sus si in jos, afla ca fata a zis imparatului ca, da.ca voieste sa o marite cu tinarul care i-l adusera, sa porunceasca a-i face si a-i aduce la odoare o furca cu caierul si fusul cu totul de aur si sa toarca singura, fiindca asa ii facuse si zmeul si asta ii pla­cea mult. Mai afla ca imparatul chemase pe starostea de argintari si-i poruncise zicandu-i: "Iata, de azi in trei saptamini sa-mi dai gata furca pe care o cere fata mea cea mica; ca de unde nu, unde-ti stau picioarele, iti va sta si capul"; si bietul argintar se intoarse acasa trist si plingind.
Atunci Prislea se duse de se baga ucenic la argintar.
Prislea, tot vazind pe stapinu-sau vaitindu-se fiindca nu izbutise a face furca dupa porunceala, ii zise:


-  Stapine, te vad trist ca nu poti sa faci furca ce ti-a po­runcit imparatul, iata mai sunt trei zile pana sa se implineasca sorocul ce ti-a dat; lasa-ma pe mine sa o fac.
Argintarul il goni, zicandu-i:


-  Atitia mesteri mari n-au putut sa o faca, si tocmai un trenteros ca tine sa o faca? -  Daca nu-ti voi da furca de azi in trei zile - raspunse Prislea - sa-mi faci ce vei voi.
Atunci se invoir.a a.-i da o odaie sa lucreze numai Prislea singur, si pe fiecare noapte sa-i dea cite o traistuta de alune si cite un pahar de vin bun.
Argintarul ii ducea grija, fiindca, ascultind pe la usa, n-auzea alt decat cum spargea la alune pe nicovala! Iara cand fu a treia zi, el iesi dis-de-dimineata din odaie cu furca pe tava, pe care o scosese din marul zmeului, ce era la dinsul, si o dete argintarului ca sa o duca fetei imparatului.
Argintarul nu mai putea de bucurie si-i facu un rind de haine; iar pe la namiez, cand venisera slujitorii imparatului ca sa-l cheme la palat, el se duse si ii dete furca care torcea singura. y3u4720yv37qjz
Dupa ce imparatul se minuna de frumusetea ei, dete argin­tarului doi saci de bani.
Fata, cum vazu furca, ii trecu un fier ars prin inima; ea cunoscu furca si pricepu ca Prislea cel viteaz trebuie sa fi iesit deasupra pamintului. Atunci zise imparatului:


-  Tata, cine a. lucrat furca poate sa-mi faca inca un lucru pe care mi l-a adus la odoare zmeul.
Iara imparatul chema indata pe argintar si-i porunci sa-i faca o closca cu pui cu totul si cu totul de aur, si-i dete soroc de trei saptamini, si, daca nu i-o face-o, unde ii stau picioarele, ii va sta si capul.
Argintarul, ca si de-alt rind, se intoarse acasa trist: dispre-tui ca si -intiia oara pe Prislea, care il intrebase si de asta data; iara daca se intelesera la cuvinte, se invoira si lucrul se si sa-virsi cu bine.
Cind vazu argintarul closca cloncanind si puii piuind, cu totul si cu totul de aur si ciugulind mei tot de aur, intelese ca trebuie sa fie lucru maiestru.
Argintarul lua closca, o duse la imparatul, iara imparatul, dupa ce se minuna indestul de frumusetea si gingasia lor, o duse fetei si-i zise:

Iata, ti s-au implinit toate voile; acum, fata mea, sa te ga­testi de nunta.

-  Tata - ii mai zise fata - cine a facut aste doua lucruri trebuie sa aiba si marul de aur al zmeului; porunceste, rogu-te, argintarului sa aduca pe mesterul care le-a facut.
Primind porunca asta, argintarul se infatisa imparatului ru-gindu-se sa-l ierte si zicandu-i:

-  Cum o sa aduc inaintea mariei tale pe mester, fiidnca este un om prost si trenteros si nu este vrednic sa vaza luminata fata a mariei tale.
imparatul porunci sa-l aduca oricum ar fi.
Atunci argintarul, dupa ce puse de spala pe Prislea si-l curati, il imbraca in niste haine noi si-l duse la imparatul: iara imparatul il infatisa fetei.
Cum il vazu, fata il si cunoscu. Ea nu putu sa-si tie lacramile care o podidisera, de bucurie mare ce avu, si zise impara­tului : y8m7112yp66rgg

-  Tata, acesta este viteazul care ne-a scapat din mina zmeilor.
Si, dind in genunche, ii saruta miinile si pe fata si pe dos.
Luindu-i seama bine imparatul, il cunoscu si dinsul, macar ca foarte mult se schimbase. Il imbratisa si-l saruta de sute de ori. Dar el tagaduia.
in cele din urma, inima lui induiosata de rugaciunile tatalui sau, a.le mamei sale si ale fetei care ramasese in genunche ru-gindu-l, marturisi ca in adevar el este fiul lor cel mai mic.
Prislea le povesti apoi toata istoria sa, le spuse si cum a iesit deasupra pamintului si le arata si marul de aur al zmeului.
Atunci imparatul, suparat, chema pe feciorii lui cei mai mari dar ei, cum vazura pe Prislea, o sfeclira. Iara imparatul intreba pe Prislea cum sa-i pedepseasca. Viteazul nostru zise:


-  Tata, eu ii iert si pedeapsa sa o ia de la Dumnezeu. Noi vom iesi la scara palatului si vom arunca fiecare cite o sageata in sus si Dumnezeu, daca vom fi cineva gresiti, ne va pedepsi.
Asa facura. Iesira cite trei fratii in curte, dinaintea palatu­lui, aruncara sagetile in sus si, cand cazura, ale fratilor celor mai mari le cazura drept in crestetul capului si-i omorira, dar a celui mai mic ii cazu dinainte.
Iara daca ingropara pe fratii cei mai mari, facura nunta mare si Prislea lua pe fata cea mica. Toata imparatia s-a bucurat ca le-a adus Dumnezeu sanatos pe fiul cel mai mic al imparatu­lui si se mindrea, falindu-se, de vitejiile ce facuse el; iara dupa moartea tatine-sau se sui el in scaunul imparatiei si imparati in pace de atunci si pana in ziua de astazi, de or fi mai traind.
Trecui si eu pe acolo si statui de ma veselii la nunta, de unde luai O bucata de batoc,
Si-un picior de iepure schiop
si incalecai p-o sa si v-o spusei dumneavoastra asa.





Politica de confidentialitate
Copilasul.com - portalul parintilor si al copiilor - home | contact | parteneri
Home - Copilasul.com Contact